Cum e susţinut prostănacul chiar de către criticii săi

De ce sunt băgate în seamă mofturile lui Geoană ?

Din dorinţa de credibilitate.

Ca opozant, bineînţeles, nu ca suporter.

Vrând să arăţi că eşti „pe fază” la tot ce mişcă-n pseudopolitichia românească, eşti silit să dai importanţă chiar şi la cele mai tâmpiţele vorbe sau evenimente.

Ba, mai mult : din dorinţa de arăta, că tu, ca politolog sau analist politic, ai un domeniu de exercitare a profesiei (echivalentul „coledzi”-ului), îl susţii pe ăla jalnic, deja existent. Iar acesta capătă un ajutor nesperat, ontic, chiar din partea opozanţilor săi !

(Şi) Aşa se perpetuează răul din politica dâmboviţeană…

Flăcări şi pârliţi

Lumea bine se hlizeşte, zilele astea, de „ezoterismele” cu care se fac iarăşi de râs soţii Geoană. Ăsta-i bancu’ la modă !

Numai că … se uită (dacă se va fi ştiut vreodată) de propensiunile spre ocultism ale fostei nomenclaturi, în general, şi-ale fostei (?) Securităţi, în special.

Ca şi naziştii, comuniştii aveau, în ciuda exoterismului ateu practicat, o sursă ezoterică surprinzător de zglobie.

Şi nu numai cei români.

Spirit şi politică

„Totul se face şi se desface în spirit”, zicea Părintele Rafail Noica.

Iar părintele … Părintelui, sugera mult hulita „rezistenţă prin cultură”, la o lume ca o glumă din ce în ce mai proastă.

Astfel, ne întoarcem la politic. „Ce treabă are politicul cu spiritul ?!” se vor fi întrebat scepticii de serviciu. Păi, tocmai asta e problema : că nu are.

Nu avem spirit în politică (încă o dată : nu e vorba de „spiritismele” familiei Geoană), şi de aceea nici unul din demersurile noastre nu funcţionează. Un rezistent prin cultură (sau prin spirit) autentic ar putea fi şi un politician eficace.

Şi, mai ştii pozna, poate chiar şi un politolog pertinent ! Nu un ridicol şoricel de bibliotecă, care să-şi chiţăie strident teoriile abstracte, ronţăite prin rafturi prăfuite, gen C. Preda…