Fenomenologia experienţei religioase
Teologul ortodox Pavel Evdokimov explică astfel experienţa religioasă :
Viaţa duhovnicească este un eveniment din interiorul duhului. Văzută din exterior, e uşor de confundat cu psihismul, cu viaţa psihică. Astfel psihologismul formulează întrebarea clasică : “Există vreo corespondenţă între subiectivitatea experienţei religioase şi obiectivitatea obiectului ei ?”
Astfel pusă, întrebarea îşi şi presupune răspunsul simplist : obiectul experienţei – Dumnezeu – ar fi numai un aspect imanent sufletului, o esse in anima. Omul ar intra în dialog cu elementele propriului său psihic, le-ar romantiza, şi şi-ar face din ele o mitologie.
Eroarea constă în introducerea unei distanţe speculative între experienţă şi obiectul ei; pe când experienţa religioasă este concomitent şi manifestarea propriului ei obiect.
Nu e o chestiune de conformitate între experienţa duhovnicească şi realitatea duhovnicească, pentru că experienţa chiar este această realitate.
Sublinierile cu italice aparţin autorului.
Un comentariu
Îmi pare rău, comentariile sunt oprite pentru moment.

[...] Credinţa e nedemonstrabilă, de acord. Din două motive : a) ca să demonstrezi ceva, trebuie, mai întâi, să te bazezi pe altceva, şi asta e deja o credinţă; b) ca să lase loc liber … libertăţii, ţie, şi propriului tău act de a crede. [...]