ANAMORF

IntraOdiseea

Misticism canin, sau „In vită veritas” !

Bietu’ Pleşulică e copleşit… Lumea se-nvârte prea repede pentru simandicoşenia lui de „boier al minţii”.

Sau dă semne de un ramolisment precoce !

Altfel n-ar fi ajuns să invidieze-un amărât de maidanez, care doarme pe jos, la soarele „mediocru” de iarnă, indiferent la pietonii atât de agitaţi.

Ba chiar să se imagineze acolo jos, luând şi ’mnealui o pauză, alături de amicul canin.

Ce imagine ! Pleşu homeless, tolănit pe trotuar, fără nici o grijă în suflet, ci numai cu o potaie în braţe…

L-ar inspira şi pe Chaplin !

Lăsând gluma la o parte, dilematicul #1 al naţiei compară aţipeala câinească cu staza („stabilitatea”) mistică Zen, pe care-a experimentat-o chiar la ea acasă, în Ţara Soarelui Răsare, împreună cu amicul Gabriel (Liiceanu).

Numai că satori-ul autentic e la fel de departe de ataraxia animalică pe cât e Pleşu de … dilemele autentice.

E drept că poţi folosi, ca inspiraţie, pentru începători – cel puţin, un obiect sau un dobitoc pe care să-l „imitezi”. Şi mai e drept că Bioy Casares însuşi invidia condiţia prietenilor noştri cei mai buni, de „Dormir al sol”. Da’ tot nu-i totuna !

Starea meditativă Zen nu e o regresie în subconştienţă, ci o progresie la supraconştiinţă. Şi nici nu e o „stare”, propriu-zis, ca opus al activităţii, ci e un soi de hiperactivitate spirituală – care transcende, de fapt, conceptele noastre de „activ” şi „pasiv”.

Aşa că, oricât de bună o fi animalitatea, să fie ea la … cei care o regretă !

2010/01/21 - Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , ,

Sorry, the comment form is closed at this time.

%d blogeri au apreciat: