ANAMORF

IntraOdiseea

Competitivitatea mimetică

America antropologului creştin Rene Girard este mimesis-ul. Omul este un animal mimetic; ce simplu era ! daţi-vă o palmă peste frunte, acum că vi s-a revelat asta !

Adică omul „imitează”. Învaţă prin imitare, creşte prin ea, trăieşte în ea.

Şi-aici vine catch-ul : se şi bate din cauza ei ! până la moarte, în multe cazuri – a lui sau a adversarului imitat/invidiat, nu mai contează, cercul vicios continuă să se-nvârtă.

Omul pofteşte ceea ce vede, fie că e un obiect sau o poziţie socială, şi dacă nu obţine, încearcă să-şi singur cu forţa; ăsta e conflictul mimetic.

Iar noutatea Vechiului Testament constă în interzicerea poftei, prin porunca a 10-a („să nu râvneşti la nevasta aproapelui tău, la cămila aproapelui tău, etc”).

E drept că, pe urmă, vine şi Noul, care contrazice unde Vechiul interzice ; pofta umană nu poate fi interzisă, ba din contră, e amplificată de interdicţii; dar asta-i altă poveste girardiană !

2010/01/25 - Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , ,

7 comentarii

  1. Mimesis’ul asta e un unul din maruntele preturi pe care trebuie sa le platim pentru minunatele noastre simturi. Si cei daca eu ca si om imit? Bine ca am simturile care ma ajuta sa fac asta. Ce e mai important? Ca te doare capul, sau ca AI cap?
    Zic si eu 😛

    Comentariu de cristi | 2010/01/25

  2. Numai simţurile nu sunt suficiente.

    Chiar, crezi că existenţa în orice condiţii e mai bună decât suferinţa ?

    Comentariu de ANAMORF | 2010/01/26

  3. Bineinteles ca nu sunt suficiente simturile.
    Nu cred ca existenta in orice conditii e mai buna decat suferinta. Contextul e mult prea generalizat. Cu siguranta exista conditii pe care le-ai putea accepta pentru a scapa de suferinta, dar si viceversa e valabila.

    Comentariu de cristi | 2010/01/26

  4. Da.

    Dar dacă se pune problema aşa : ţi se oferă 2 posibilităţi :

    1. să nu trăieşti deloc;

    2. să trăieşti, dar nu prea fericit, în condiţii proaste.

    Ce-ai alege, atunci ?

    Comentariu de ANAMORF | 2010/01/26

  5. Bineinteles ca as alege sa traiesc mai putin fericit, decat sa nu traiesc deloc. A nu trai fericit se poate schimba oricand. Dar a nu trai nu se poate schimba niciodata. Acum probabil o sa ma intrebi daca as prefera sa traiesc mai putin fericit, stiind ca asta nu se va niciodata sau sa nu traiesc deloc. Tot prima varianta as alege-o.

    Comentariu de cristi | 2010/01/27

  6. Eu aş prefera să nu trăiesc deloc !

    Adică să nici nu mă fi născut, măcar.

    E greu să cazi la pace cu viaţa.

    Clenciul trebuie să fie altul…

    Comentariu de ANAMORF | 2010/01/27

  7. […] nu mai sunt chiar aceleaşi, din moment ce-s dezbinate; ba Rene Girard ar spune chiar mai mult : tocmai lucrurile în comun le-ar învrăjbi şi mai rău – “incitare mimetică” […]

    Pingback de Sat contra oraş « 0rt0d0x | 2010/07/09


Sorry, the comment form is closed at this time.

%d blogeri au apreciat: