ANAMORF

IntraOdiseea

Veneră şi matrioşcă

Lumea confundă spiritul cu reflecţiile materiei în el.

E drept că materia este, pentru spirit : suport, posibilitate, prilej, pretext, simbol,

dar şi : provocare, opoziţie, obstacol…

Ce mai dualism : ce te naşte, te şi-omoară !

Probabil, cel mai bun exemplu ar fi o statuie celebră; să zicem, Venus din Milo (ciunga grasă – pentru amărăşteni). Cineva stă în faţa ei, căzut în admiraţie, pradă extazului estetic. Şi vine şi-un turnător-betonier, care zice către estet : „Mare pricopseală ! dacă vin cu ciocanul, o fac ţăndări… Unde mai e, atunci, frumuseţea căreia i te-nchini ? Ce frumuseţe mai e asta, care se sparge la prima lovitură de ciocan ?!”

Estetul, care chiar a simţit loviturile brutale de ciocan ale lumpenului, în propriile creier şi inimă, îşi revine şi zice : „Bă, foamea la sate ! Frumuseţea nu stă-ntr-o buca’ de marmură, pe care-o spargi tu cu capu’ ăla tare ! frumuseţea e-n spiritul capabil de-a o aprecia şi, uneori, chiar de-a o produce.”

2010/01/27 - Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , ,

2 comentarii

  1. … omul cu pikamerul ar putea ironiza :
    – V-ati cantonat in subiectivismul vostru apreciativ, reflectat de forme fragile –
    Ar fi d-ajuns sa ciuntesc o juma’ din degetul lu’ Venus (!) pentru ca tot universul vostru sa se cutremure mai ceva decat bratele mele atunci cand infing unealta in beton ! 🙂

    Comentariu de strongvaleriana | 2010/01/27

  2. Eu, ca bărbat, recunosc că sunt la degetul cel mic al Venerei !

    Comentariu de ANAMORF | 2010/01/27


Sorry, the comment form is closed at this time.

%d blogeri au apreciat: