ANAMORF

IntraOdiseea

Magia erotică (VII)

Vinculum vinculorum
(continuare)

Este provocat de fantezie, desigur, care-şi are autonomia şi realita­tea ei : „Fantezia este adevărată, acţionează în mod real, ea poate realmente exercita o constrîngere asupra obiectului”. Pătrunde, deopotrivă, în subiect, prin „poarta imaginaţiei”. Ajunge la facultatea cogitativă, determină afectivitatea şi îndeamnă subiectul la plăcere. Vederea are un rol esenţial în această operaţiune şi, adesea, cel ce iubeşte se prăpădeşte nemaivăzîndu-şi obiectul iubirii.

Partea cea mai interesantă a tratatului brunian este consacrată speciilor de vincula. Acestea sînt numeroase, căci afecţiunea pe care fiecare o împarte în jurul său este diferenţiată în funcţie de destinatarul ei. „Cu o altă legătură îmbrăţişăm fiii, tatăl, sora, femeia, prietena, destrăbălatul şi prietenul”. „Sămînţa este de mai multe feluri, Venus este de mai multe feluri” (Multiplex semen multiplex Venus, multiplex amor, multiplex vinculum). „Femela se ataşează de o femelă, copilul de un copil, masculul de un mascul, masculul de o femelă, bărbatul de superiori, de egali, de inferiori, de lucrurile naturale, de lucrurile artificiale. Lucrurile se ataşează de lucruri […]”. În principiu, omul este mai liber decît animalul în alegerea „legăturilor” : o iapă nu va avea nici o dificultate să se dea oricărui armăsar; din contra, o femeie nu se dă oricărui bărbat.

Deşi este aproape imposibil de determinat cu precizie natura „legăturilor” capabile de a înlănţui cutare sau cutare subiect, există totuşi cîteva reguli generale după care subiecţii pot fi grupaţi pe clase de vîrstă, de temperament, de fizionomie şi de rang în societate. Aceste clase facilitează alegerea genului de „legături”, dar nu sînt suficiente pentru stabilirea speciei.

De exemplu, copilul este mai puţin supus seducţiilor erotice. Numai după ce a atins vîrstă de paisprezece ani este susceptibil să răspundă stimulilor erotici. Cei mai vulnerabili sînt indivizii ajunşi la maturitate, pentru că potenţa lor genitală este mai dezvoltată – iar printre aceştia mai ales adolescenţii, căci pentru ei erosul repre­zintă o experienţă nouă şi mult aşteptată şi încă pentru că, la ei, meatul genital fiind mai strimt, plăcerea erotică este mai intensă.

Dintre cele patru temperamente, melancolicii sînt cei mai înclinaţi să sufere seducţiile voluptăţii, căci sînt dotaţi cu o fantezie puternică, în stare să imagineze tot felul de plăceri erotice. Dar această aptitu­dine pentru speculaţie şi contemplaţie îi face mai instabili pe plan afectiv; în plus, melancolicii urmăresc voluptatea ca atare, nu se gîndesc la propagarea speciei.

Şi fizionomia îl ajută pe operator să situeze subiectul într-o clasă erotică. De exemplu, cei ce posedă tibii fragile şi nervoase, nas pro­eminent şi curbat, semănînd în totul cu ţapii, sînt din specia satirilor, foarte înclinaţi către plăcerile venerice. Afecţiunile lor nu sînt deloc durabile, iar înflăcărarea li se potoleşte repede.

Celor de o mai bună condiţie socială le place să fie onoraţi şi flataţi. Adulatorii lor se vor descurca uşor, numai să nu exagereze. Le va fi de ajuns „să înalţe virtuţile mediocre, să atenueze viciile, sa scuze ceea ce nu e deloc scuzabil şi să preschimbe defectele în cali­tăţi” ca să-şi „lege” patronul.

În sfirşit, există plăceri psihice, fizice, sau amîndouă la un loc, există o iubire naturală şi o iubire abstractă, practicată de heremita masturbans.

(va urma)

2010/01/30 - Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Sorry, the comment form is closed at this time.

%d blogeri au apreciat: