ANAMORF

IntraOdiseea

Magia erotică (XII)

Despre magie ca psihosociologie generală
(continuare)

Foarte greu de spus. În orice caz, Statul-magician – cu condiţia să nu fie vorba de nişte vulgari prestidigitatori – este de departe prefe­rabil Statului-poliţist, Statul care, ca să-şi apere propria-i „cultură” perimată, nu şovăie să reprime toate libertăţile şi iluziile de libertate, transformîndu-se într-o închisoare, în care orice speranţă e pierdută. Prea multă subtilitate şi o prea mare supleţe sînt defectele majore ale Statului-magician, ce se poate degrada şi transforma în Stat-vrăjitor; lipsa totală de subtilitate şi de supleţe reprezintă defectul major al statului-temnicer. Dar diferenţa esenţială dintre cele două, total favorabilă celui dintîi, este că, magia fiind o ştiinţă a metamorfozelor, are capacitatea de a se schimba, de a se adapta la toate împrejurările, de a se ameliora, în timp ce, dimpotrivă, poliţia nu rămîne niciodată decît ceea ce este : în cazul de faţă, apărătoarea înverşunată a unor valori perimate, a unei oligarhii politice, inutile şi dăunătoare vieţii naţiunilor. Sistemul de constrîngeri este condamnat să piară, căci ceea ce apără el nu e decît o îngrămădire de formule lipsite de orice vitalitate. Dimpotrivă, Statul-magician abia aşteaptă să dezvolte noi posibilităţi şi noi tactici, şi tocmai excesul de vitalitate îi deranjează funcţionarea. Cu siguranţă, nici el nu e în stare să-şi exploateze decît o parte infimă a resurselor magice. Dar se poate ghici că acestea sînt de o bogăţie extraordinară care, în principiu, ar trebui să dezrădă­cineze fără nici o osteneală copacul găunos al ideologiei poliţiste. De ce acest lucru nu se întîmplă ? Pentru că subtilitatea jocurilor sale interne epuizează atenţia Statului-magician, care se dovedeşte puţin pregătit în a adopta problema unei magii fundamentale şi eficace în relaţiile-i externe. Acest monstru de inteligenţă se află dezarmat de îndată ce e vorba de a proiecta operaţiuni pe termen lung, sau de a-şi fabrica un chip „şarmant” în relaţiile internaţionale. Pragmatismul său direct şi lipsit de menajamente ajunge să-i creeze o imagine care, destul de falsă fiind, nu e mai puţin respingătoare în ochii partenerilor săi, iar această carenţă de promisiuni şi de discursuri bizantine se dovedeşte pînă la urmă contraperformantă, precum şi excesele lui de inteligenţă, manifeste, şi incapacitatea lui notorie de a propune soluţii radicale.

Dacă ne putem mira că Statul-poliţist încă funcţionează, ne putem de asemenea întreba de ce Statul-magician, care dispune de resurse nelimitate, merge atît de prost, încît pare să piardă cu fiecare zi teren în faţa progreselor ideologice şi teritoriale ale celuilalt.

Concluzia este inevitabilă : Statul-magician îşi epuizează inteli­genţa în a crea diversiuni interne, arătîndu-se incapabil de a elabora o magie pe termen lung, ca să neutralizeze hipnoza provocată de inaintarea cohortelor poliţieneşti. Dar viitorul pare totuşi să-i aparţină, şi chiar o victorie provizorie a Statului-poliţist n-ar lăsa nici o îndoială asupra acestui punct : constrîngerea prin forţă va trebui să se plece inaintea procedeelor subtile ale magiei, ştiinţă a trecutului, a prezentului şi a viitorului.

(sfârşit)

2010/01/31 - Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Sorry, the comment form is closed at this time.

%d blogeri au apreciat: