ANAMORF

IntraOdiseea

Agamben şi Apostolul

Cum pot să cadă la pace doi inşi aflaţi la extremele opuse, atât temporal (numa’ 2000 de ani), cât şi filozofic (creştinism vs. postmodernism neomarxist) ?

Simplu. Ca să aflaţi, citiţi fragmentele următoare.

Scrie Agamben, în „The Coming Community” :

Totul se bazează pe modalitatea trecerii de la potenţialitate la act. Simetria dintre potenţialitatea-de-a-fi şi potenţialitatea-de-a-nu-fi este, de fapt, numai aparentă. În potenţialitatea-de-a-fi, potenţialitatea are ca obiect un anume act, în sensul în care, pentru ea, a fi în act, energhein, nu poate însemna decât trecerea la o activitate determinată. De cealaltă parte, în ceea ce priveşte potenţialitatea-de-a-nu-fi, actul nu poate consta niciodată într-o simplă tranziţie de potentia ad actum : ea este, cu alte cuvinte, o potenţialitate care are ca obiect potenţialitatea însăşi; o potentia potentiae.

Numai o putere capabilă atât de putere cât şi de neputinţă, atunci, este puterea supremă. Dacă orice putere este în acelaşi timp putere-de-a-fi şi putere-de-a-nu-fi, trecerea la acţiune nu se poate face decât prin transferarea (Aristotel spune „salvarea”) în act a propriei sale puteri-de-a-nu-fi. Aceasta înseamnă că, chiar dacă orice pianist are în mod necesar potenţialul de a cânta şi potenţialul de a nu cânta, Glenn Gould este, totuşi, singurul care poate şi să nu cânte când cântă. Orientându-şi potenţialitatea nu numai către act, ci şi către neputinţa acestuia, el cântă, ca să zicem aşa, cu potenţialul său de a nu cânta. În timp ce abilitatea lui neagă, pur şi simplu, şi abandonează potenţialul de a nu cânta, măiestria lui conservă şi exercită în act nu potenţialul său de a cânta, ci mai degrabă potenţialul său de a nu cânta.

Iar Apostolul Pavel scrie, în a doua sa Epistolă către Corinteni, cap. 12, într-un pasaj cheie pentru înţelegerea creştinismului :

7 Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc.

8 Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine;

9 Şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.

10 De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.

(Sublinierile cu bold sunt ale mele.)

2010/02/01 - Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Sorry, the comment form is closed at this time.

%d blogeri au apreciat: