ANAMORF

IntraOdiseea

Homo patiens

Nu noi ne mişcăm în lume, ci lumea se mişcă în noi; sau prin noi, mai bine zis.

Din punctul ăsta de vedere, existenţa noastră este esenţial pasivă. Nu noi trăim viaţa, ci viaţa ne trăieşte pe noi, ni se petrece nouă.

Mişcarea noastră prin lume e la fel de iluzorie ca atunci când eşti într-un tren, care stă pe loc, şi vezi pe fereastră un alt tren, care se mişcă, şi îţi spui că, de fapt, trenul tău este cel care se mişcă, faţă de celălalt, care stă pe loc…

Poţi rămâne pe loc şi să fii la fel de activ ca cineva care e tot timpul în mişcare. Dacă nu chiar mai activ : fiindcă, dacă activitatea acestuia e iluzorie, pasivitatea ta e reală.

O să ziceţi : vrei să spui că lumea e o iluzie, ca maya hindusă ?

Iar eu o să vă răspund : nu, nu lumea e o iluzie, ci atitudinea noastră, faţă de ea, o face să fie aşa…

Atunci cum e lumea ?

Nu ştiu.

Dar ştiu că „am apucat-o de capătul greşit”, cum zic englezii…

Trăim pe dos.

2010/02/01 - Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Sorry, the comment form is closed at this time.

%d blogeri au apreciat: