ANAMORF

IntraOdiseea

Fenomenologia experienţei religioase

Teologul ortodox Pavel Evdokimov explică astfel experienţa religioasă :

Viaţa duhovnicească este un eveniment din interiorul duhului. Văzută din exterior, e uşor de confundat cu psihismul, cu viaţa psihică. Astfel psihologismul formulează întrebarea clasică : „Există vreo corespondenţă între subiectivitatea experienţei religioase şi obiectivitatea obiectului ei ?”

Astfel pusă, întrebarea îşi şi presupune răspunsul simplist : obiectul experienţei – Dumnezeu – ar fi numai un aspect imanent sufletului, o esse in anima. Omul ar intra în dialog cu elementele propriului său psihic, le-ar romantiza, şi şi-ar face din ele o mitologie.

Eroarea constă în introducerea unei distanţe speculative între experienţă şi obiectul ei; pe când experienţa religioasă este concomitent şi manifestarea propriului ei obiect.

Nu e o chestiune de conformitate între experienţa duhovnicească şi realitatea duhovnicească, pentru că experienţa chiar este această realitate.

Sublinierile cu italice aparţin autorului.

Anunțuri

2010/02/02 - Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

1 comentariu

  1. […] Credinţa e nedemonstrabilă, de acord. Din două motive : a) ca să demonstrezi ceva, trebuie, mai întâi, să te bazezi pe altceva, şi asta e deja o credinţă; b) ca să lase loc liber … libertăţii, ţie, şi propriului tău act de a crede. […]

    Pingback de Buna credinţă (II) « 0rt0d0x | 2010/07/10


Sorry, the comment form is closed at this time.

%d blogeri au apreciat asta: