ANAMORF

IntraOdiseea

Amorul curtenesc medieval şi sado-masochismul modern (II)

Şi partea a doua, cu sado-masochismul :

Dar, odată ce imaginaţia a fost exclusă din experienţă, ca fiind ireală, iar locul i-a fost luat de către ego cogito (devenit acum subiectul dorinţei, „ens percipiens ac appetens”, în cuvintele lui Leibniz), statutul dorinţei se schimbă radical : devine esenţial insaţiabil. În acelaşi timp, fantasma, care media şi garanta tangibilitatea obiectului dorinţei (permiţându-i să fie experimentat), acum devine chiar suma intangibilităţii lui (a neexperimentabilităţii obiectului).

Astfel, în Sade (invers decât la medievali), Eul doritor, excitat de fantasmă („il faut monter un peu son imagination”, reiterează personajele marchizului), găseşte înaintea lui numai un corp, un obiectum, pe care nu-l mai poate decât consuma şi distruge, fără să se mai satisfacă (subiectul, Eul) vreodată, de vreme ce în el (în obiect) fantasma este infinit de evazivă şi de ascunsă.
Citește în continuare

Anunțuri

2010/02/04 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Amorul curtenesc medieval şi sado-masochismul modern (I)

Continui să-i dau cuvântul lui Agamben :

Eliminarea imaginaţiei din experienţă aruncă o umbră asupra acesteia din urmă. Această umbră este dorinţa, ideea de experienţă ca fugitivă şi inepuizabilă. Pentru că, după o idee deja curentă în psihologia clasică (antică) şi, ulterior, pe deplin dezvoltată în cultura medievală, imaginaţia şi dorinţa sunt strâns legate. Într-adevăr, fantasma, care este adevărata sursă a dorinţei (phantasia ea est, quae totum parit desiderium), este concomitent – ca mediator între om şi obiect – condiţia pentru tangibilitatea obiectului dorinţei şi, prin urmare, în ultimă instanţă, pentru satisfacerea dorinţei.

Descoperirea medievală a iubirii, din operele poeţilor provensali şi stilnovo este, din acest punct de vedere, descoperirea că dragostea nu-şi ia ca obiect lucrul senzorial imediat, ci fantasma; adică, pur şi simplu descoperirea caracterului fantasmatic al iubirii. Dar, dată fiind natura mediatoare a imaginaţiei, înseamnă că fantasma este de asemenea şi subiectul, nu numai obiectul, erosului. De fapt, cum dragostea îşi are singurul loc în Citește în continuare

2010/02/04 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 17 comentarii

Dumnezeul lui Sartre

Să presupunem că-mi dau întâlnire cu un amic X într-o cafenea.

Eu mă duc acolo, intru, şi mă uit după amicul meu. Nu e în cafenea. E, în schimb, amicul Y, dar aproape că nici nu-i bag în seamă prezenţa, fiindcă-l caut din priviri pe X.

Mă aşez lângă Y şi aştept. De fiecare dată când se deschide uşa cafenelei devin atent, să văd dacă nu intră X. Dar acesta întârzie. Intră mai mulţi oameni, pe unii-i cunosc din privire, iar alţii îmi sunt chiar amici, cum ar fi Z, care vine şi se aşează lângă mine şi Y.
Citește în continuare

2010/02/04 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu