ANAMORF

IntraOdiseea

Amorul curtenesc medieval şi sado-masochismul modern (I)

Continui să-i dau cuvântul lui Agamben :

Eliminarea imaginaţiei din experienţă aruncă o umbră asupra acesteia din urmă. Această umbră este dorinţa, ideea de experienţă ca fugitivă şi inepuizabilă. Pentru că, după o idee deja curentă în psihologia clasică (antică) şi, ulterior, pe deplin dezvoltată în cultura medievală, imaginaţia şi dorinţa sunt strâns legate. Într-adevăr, fantasma, care este adevărata sursă a dorinţei (phantasia ea est, quae totum parit desiderium), este concomitent – ca mediator între om şi obiect – condiţia pentru tangibilitatea obiectului dorinţei şi, prin urmare, în ultimă instanţă, pentru satisfacerea dorinţei.

Descoperirea medievală a iubirii, din operele poeţilor provensali şi stilnovo este, din acest punct de vedere, descoperirea că dragostea nu-şi ia ca obiect lucrul senzorial imediat, ci fantasma; adică, pur şi simplu descoperirea caracterului fantasmatic al iubirii. Dar, dată fiind natura mediatoare a imaginaţiei, înseamnă că fantasma este de asemenea şi subiectul, nu numai obiectul, erosului. De fapt, cum dragostea îşi are singurul loc în imaginaţie, dorinţa nu-şi întâlneşte niciodată obiectul în corporalitatea acestuia (de unde „platonismul” aparent al eroticului, din stilnovo şi din poezia trubadurilor), ci într-o imagine a lui (într-un „înger”, în înţelesul strict al cuvântului, pentru poeţii iubirii şi filosofii arabi : o imaginare pură, separată de corp, o substantia separata care, prin dorinţa sa, mişcă sferele cereşti), într-o „nova persona” care este produsul dorinţei la propriu, şi în care sunt abolite graniţele dintre subiectiv şi obiectiv, dintre corporal şi necorporal, dintre dorinţă şi obiectul ei.

Tocmai pentru că aici dragostea nu este opoziţia dintre un subiect doritor şi un obiect al dorinţei, ci îşi are în fantasmă, cum s-ar spune, subiect-obiectul ei, poeţii pot să-i definească caracterul (în contrast cu un fol amour care nu poate decât să-şi consume obiectul, fără ca să fie vreodată unit cu adevărat cu acesta, fără ca să-l experimenteze vreodată), ca fiind o dragoste împlinită [fin’amors], ale cărei delicii nu se sfârşesc niciodată.

(va urma)

2010/02/04 - Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

17 comentarii

  1. Crezi ca sufletul este o fantasma? Crezi ca omul este virusul naturii? este el( sufletul) nemuritor? ptiii, mai, sa fie!oare, tot ce scrii, iti place? Si mai ziceai ca nu esti citit?! Fantasmele arata asa cum ne-am imaginat, nu? Te delimitezi intre realitatea ta si fantasmele tale? hai, nu te supara! Ti-am pus cam multe intrebari, Sorry! Cam atat..Bye.

    Comentariu de Silviu | 2010/02/04

  2. Eu nu mă supăr, da’ tu te cam ambalezi…

    Încerc să-mi dau seama cum gândeşti, din întrebările tale, ca să-ţi răspund pauşal, cumva.

    Eu nu cred asta sau ailaltă, la modul how do you stand on the issue of

    Issue-urile astea binare mi se par ceva teribil de materialist ! Şi, pe cât pot, în urma experienţelor nesatisfăcătoare, încerc să mă ţin la distanţă de la a alege între două rele…

    Nu cred într-o realitate care să excludă şi sufletul meu. Aceea, practic, nici nu mai e o realitate. N-am de gând să speculez asupra a ceva atât de detaşat de mine.

    Şi nu vorbesc în numele meu propriu; adică sunt eu mai breaz, şi de aia… Nu. Vorbesc în numele subiectului uman în general – aici cred că ne putem permite generalizarea.

    Fiecare „eu” ar trebui să-şi spună : nu ştiu ce se întâmplă în afarea „mea”, şi nici nu mă interesează.

    A, că realitatea e mai vastă decât pot percepe simţurile mele sau imagina intelectul meu, asta-i altă poveste…

    Comentariu de ANAMORF | 2010/02/04

  3. Eiii, gandesc nicicum. stiu ca vrei sa ma ” citesti”, sa ma descifrezi, sa ma cataloghezi: oare cu cine am de-a face, ce puteri intelectuale are etc. Este normal. Firesc. Poate am puteri sporite, supranaturale, telepatice s.a., poate nu.. gata cu explicatiile. Cred, totusi, ca nici nu-si au rostul. Esti pretios ca informatii, asa ca…

    Comentariu de Silviu | 2010/02/04

  4. Nu vreau să te „citesc”, ca la SRI…

    Vroiam să ştiu ce crezi, ca să-ţi înţeleg întrebările.

    Comentariu de ANAMORF | 2010/02/04

  5. Sentimente asociate fantasmelor si invers. eros-ul se defineste , se personalizeaza prin puterea, fiecarui individ , de a-si genera cat mai multe fantezii, fantasme. Literatii, poetii, oamenii artelor cuprind si extind formele eros-ului la nivel de opera , capodopera. Dar, sa stii, acei oameni vechi si obiceiurile lor reprezinta o parte din magia erotica si puterile launtrice ale sufletului, intelectului unde fiecare individ se regaseste, se implineste, se dezvolta.

    Comentariu de Silviu | 2010/02/04

  6. Chiar iti plac toate astea? Te preocupa cu adevarat? Ce vremuri…traim, ce oameni diversi, greu de inteles in complexitatea din simplitatea lor! Stii ca nu multa lume isi pierde timpul cu asa ceva.. Sunt adaptati la timpuri prezente, unde viata se deruleaza cu rapiditate, unde sexul nu mai e sex etc. hai ca ma provoci! gata..

    Comentariu de Silviu | 2010/02/04

  7. Mă preocupă fiindcă sunt rarităţi…

    Cultura arată precum societatea : o mare de maculatură, de banalităţi…

    Deci spui că există un eros – aşa înţeleg eu -, separat, care însă se … „întrupează”, manifestă, prin actele fedeli-lor d’amore.

    Comentariu de ANAMORF | 2010/02/04

  8. Ba mai mult chiar: la nivelul fiecarui individ, el-eros-ul- activeaza ( printr-o tehnica speciala) simturile interzise, cele extrasenzoriale, cele ale cunoasterii desavarsite etc. Este, in special, si o forma de cunoastere a sinelui, a propriei identitati. Fanteziile tale sexuale iti ” spun” cine esti, ce doresti, cum doresti sa fii, spre ce te indrepti si, mai ales, cum te cunoaste celalalt, semenul tau. Nici nu stii cu ce energii nebanuite te confrunti! Este Calea, Patrunderea, Aflarea etc. Nu ti-e frica , cateodata, sa visezi, sa speri, sa doresti, sa iubesti? Stoooop!

    Comentariu de Silviu | 2010/02/04

  9. Limbajul acestui grup a generat o inalta manifestare culturala a Evului Mediu. Dar, in secret, ei s-au initiat si in alte taine, obscure la acea vreme. Alegoric si derutant, dar plin de intelesuri ascunse.

    Comentariu de Silviu | 2010/02/04

  10. Dante- un conducator secret, nu?

    Comentariu de Silviu | 2010/02/04

  11. Pe-atunci, ezoterismul era ceva normal, subînţeles.

    Nu subscriu la chestiile cu sex, fiindcă ăsta mi se pare un domeniu colateral, nu esenţial. Freud e cel care a pus sexul la baza umanităţii – pentru modernitate, cel puţin, fiindcă multe civilizaţii din trecut aveau rituri orgiastice.

    Cred că se produce o confuzie între sexualitate şi acel eros pre-modern…

    Comentariu de ANAMORF | 2010/02/04

  12. mai precis…?

    Comentariu de Silviu | 2010/02/04

  13. Păi, am scris acolo : sexul e colateral erosului…

    N-aş pune prea mare bază pe analiza fanteziilor sexuale, aşa cum nu pun nici pe analiza viselor.

    Ştiu că un colos ca Jung îşi baza terapia pe interpretările viselor, şi că până şi un comunist ca Fromm le socotea calea regală a psihanalizei; totuşi, au o geometrie prea variabilă…

    Comentariu de ANAMORF | 2010/02/04

  14. mai, sa fie! chiar iti place. Sa regandesti totul, ma refer. Se pare ca , dupa ce ai citit suficient, ai ” mestecat” informatia, acum esti in discomfortul realitatii inconjuratoare. Hihihi, cunosc fenomenul! Existenta fara de cusur sau…totusi ceea ce scrii: ” geometrie prea variabila”.. Prea sau variabila? asociezi sexul cu libido-ul sau il disociezi? Poti exclude fantasmele sau fanteziile generate de eros sau le circumscrii? aici nu vorbim de matamatica, ci de ceva viu, de o plamadeala primara intr-o continua transformare, adaptare, generand procese nebanuite, puternice si reverberatoare, ce domina fiinta in adancul ei…

    Comentariu de Silviu | 2010/02/04

  15. De acord cu plămada !

    Disociez libido-ul de eros; primul mi se pare o variantă „mecanicistă”, descărnată, a ultimului.

    Mă interesează mai puţin fantasma, ca ceea ce o produce… În fantezii te poţi pierde, de aceea trebuie mers în amonte, la sursa lor.

    Comentariu de ANAMORF | 2010/02/04

  16. E o lume inimaginabila, cea a fanteziilor. Este a ta, si numai a ta, o poti controla sau nu, te purifica sau te ” arde” definitiv, iti genereaza iubiri de tot felul..Ce sa mai! Lumea virtuala actuala este nimic pe langa ce intalnesti acolo. In amonte..? Oare ce putem gasi?

    Comentariu de Silviu | 2010/02/04

  17. Ei, aia e, că nu prea o poţi controla… De multe ori trebuie să te laşi tu controlat, ceea ce nu chiar atât de rău. Ca un dans, în care partenerii conduc pe rând.

    În amonte găsim lucrurile abia sugerate în fantezii. Lucruri mai intense, mai adevărate ! Lasă-i pe novici să se joace cu fanteziile; eu vreau lucrul în sine… Nu cojile; miezul !

    Comentariu de ANAMORF | 2010/02/04


Sorry, the comment form is closed at this time.

%d blogeri au apreciat: