ANAMORF

IntraOdiseea

Imaginarul : creaţie în domeniul socio-istoric (III)

(continuare)

Noi suntem, în primul rând, fragmente complementare, ambulante, ale instituţiei societăţii noastre; suntem „părţile” ei „totale”, cum ar spune un matematician [n. trad. : „holomeri”, cum spunea Noica]. Instituţia produce, în conformitate cu normele ei, indivizi care, prin construcţie, o reproduc; dar nu pentru că pot, ci pentru că nu pot altfel. „Legea” [„generalul” nicasian – n. trad.] produce „elementele” [„individualul”] în aşa fel încât chiar propria lor funcţionare întrupează, reproduce, şi perpetuează legea cu pricina.

Instituţia socială, în acest sens general, este compusă, desigur, din diverse instituţii particulare, care funcţionează ca, şi formează, un întreg coerent. Chiar şi în situaţii de criză, în cele mai violente lupte intestine, o societate e tot o anume societate; dacă nu, n-ar mai fi, şi nici n-ar mai putea să fie, rivalitate privind aceleaşi obiecte comune. Există astfel o unitate a instituţiei sociale totale, şi, cercetând în continuare, găsim că Citește în continuare

Reclame

2010/02/18 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Bourdieu vs. Aron (sau Revel)

Îl întrerup oleacă pe Maistru’ Casto, pentru a vă supune atenţiei un articolaş scurt dar concis, cum îmi plac (şi) mie, despre unul din corifeii mondiali ai intelectualităţii postbelice dar belicoase.

Faceţi un simplu click (cu mouse-ul !) pe link-ul de mai jos (click pe link, click pe link ! sună ca un clopoţel…) şi peste numai un minuţel veţi fi la curent cu bună parte din „războaiele culturale” în desfăşurare :

http://www.dilemaveche.ro/old/arhiva_dilema/381/Alexandr.htm

Ei, a fost greeeu ?

2010/02/18 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Imaginarul : creaţie în domeniul socio-istoric (II)

(continuare)

Omul există numai în, şi prin, societate, care este, întotdeauna, istorică. Societatea ca atare este o formă, iar fiecare societate dată este o formă particulară, dacă nu chiar una singulară. Forma implică organizare, sau, cu alte cuvinte, ordine (sau, dacă vreţi, ordine/dezordine, adică ordine şi dezordine).

Nu o să-ncerc să definesc aceşti termeni : formă, organizare, şi ordine. Ci o să-ncerc să arăt că ei capătă un însemnat nou sens, în domeniul socio-istoric.

În acest domeniu, se ridică două întrebări fundamentale; prima fiind „Ce anume ţine o societate la un loc ?” Cu alte cuvinte : care este baza unităţii, coeziunii, şi diferenţierii organizate a fantastic de complexei reţele de fenomene, pe care o observăm în fiecare societate ? Dar ne mai confruntăm, de asemenea, cu mutiplicitatea şi diversitatea societăţilor, şi cu dimensiunea istorică din fiecare societate, exprimată ca o alterare a ordinii sociale date, care poate duce la un (subit sau nu) sfârşit al „vechii ordini”, şi la instituirea uneia noi. Astfel, ni se pune şi-a doua întrebare : „Ce anume produce noi, sau alte, forme de societate ?” [n. trad. : întrebarea nicasiană „Cum e cu putinţă ceva nou”, pusă socio-istorio-logic]

Răspunsul la prima întrebare este : Citește în continuare

2010/02/18 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu