ANAMORF

IntraOdiseea

Imaginarul : creaţie în domeniul socio-istoric (II)

(continuare)

Omul există numai în, şi prin, societate, care este, întotdeauna, istorică. Societatea ca atare este o formă, iar fiecare societate dată este o formă particulară, dacă nu chiar una singulară. Forma implică organizare, sau, cu alte cuvinte, ordine (sau, dacă vreţi, ordine/dezordine, adică ordine şi dezordine).

Nu o să-ncerc să definesc aceşti termeni : formă, organizare, şi ordine. Ci o să-ncerc să arăt că ei capătă un însemnat nou sens, în domeniul socio-istoric.

În acest domeniu, se ridică două întrebări fundamentale; prima fiind „Ce anume ţine o societate la un loc ?” Cu alte cuvinte : care este baza unităţii, coeziunii, şi diferenţierii organizate a fantastic de complexei reţele de fenomene, pe care o observăm în fiecare societate ? Dar ne mai confruntăm, de asemenea, cu mutiplicitatea şi diversitatea societăţilor, şi cu dimensiunea istorică din fiecare societate, exprimată ca o alterare a ordinii sociale date, care poate duce la un (subit sau nu) sfârşit al „vechii ordini”, şi la instituirea uneia noi. Astfel, ni se pune şi-a doua întrebare : „Ce anume produce noi, sau alte, forme de societate ?” [n. trad. : întrebarea nicasiană „Cum e cu putinţă ceva nou”, pusă socio-istorio-logic]

Răspunsul la prima întrebare este : societatea e ţinută la un loc de către instituţia ei, adică de către întregul ei complex de instituţii particulare, de către ceea ce eu numesc „instituţia unei societăţi, ca întreg”.

Cuvântul „instituţie” este luat, aici, în sensul lui cel mai larg şi mai radical : norme, valori, limbaj, unelte, proceduri şi metode de-a face lucrurile, şi, desigur, individul însuşi, în tipul şi forma lui, pe care i le-a conferit societatea respectivă, atât generale cât şi particulare, ca şi în diferenţierile lor (de exemplu, bărbat/femeie).

Cum se impun instituţiile, sau cum îşi asigură validitatea lor efectivă ? Superficial, şi numai în puţine cazuri, prin coerciţie şi sancţiuni. Mai puţin superficial, şi pe scară mai extinsă, prin aderenţă, susţinere, consens, legitimitate, şi credinţă. Dar, în ultimă analiză, prin formarea (fabricarea, modelarea) materiei brute umane într-un individ social, în care sunt implantate atât aceste instituţii înseşi, cât şi „mecanismele” perpetuării lor.

Nu are rost să vă întrebaţi cum se face că majoritatea oamenilor, deşi înfometaţi, nu fură. Şi nici măcar cum se face că ei continuă să voteze cutare partid, chiar şi după dezamăgiri repetate.

Mai bine întrebaţi-vă ce anume, din toată gândirea voastră, şi din toate felurile voastre de-a privi lucurile şi de-a le face, nu este condiţionat şi codeterminat, într-o măsură decisivă, de către structura şi sensurile limbii uzuale, de către organizarea lumii pe care aceasta o poartă în sine, de către primul vostru mediu familial, de către toate „fă aia” şi „nu fă ailaltă” la care-aţi fost constant expuşi, de către prietenii pe care-i aveţi, de către opiniile în circulaţie, de către nenumăratele obiecte care vă înconjoară, ş.a.m.d. ?

Dacă puteţi răspunde, cu toată sinceritatea, „Cam 1%”, atunci vă număraţi, cu siguranţă, printre cei mai originali gânditori care-au trăit vreodată…

(va urma)

Reclame

2010/02/18 - Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Sorry, the comment form is closed at this time.

%d blogeri au apreciat asta: