ANAMORF

IntraOdiseea

Din nou Culianu

I să-i mai dăm puţin cuvântul genialului nostru magician erotic, pentru denunţarea unor prejudecăţi moderniste :

Există încă obişnuinţa de a crede că viziunea noastră despre lume e despărţită de un abis de aceea a omului Renaşterii. Marca vizibilă a acestei fracturi ar fi tehnologia actuală, fruct al „ştiinţei cantitative“, care se dezvoltă începînd din secolul al XVII-lea. Or, cu toate că cele mai mari autorităţi în istoria ştiinţei ne informează că ideile unor Newton, Kepler, Descartes, Galilei, Bacon n-aveau absolut nimic de-a face cu această pretinsă „ştiinţă cantitativă“, aceleaşi opinii eronate ale strămoşilor noştri, raţionaliştii veacului al XlX-lea, se perpetuează totuşi. Aceştia credeau neclintit în ideea de raţiune şi de progres, pe care o susţineau cu înverşunare.

A postula existenţa unei rupturi între o vîrstă infantilă a omenirii, ce lua sfîrşit o dată cu Renaşterea, şi o vîrstă o maturităţii ei, ce culmina cu apariţia tehnicii moderne, slujea în acel moment scopurile socio-politice ale partizanilor progresului, care-şi închipuiau că sînt, sau care erau efectiv, înconjuraţi de forţe ostile. Astăzi însă, cînd efectele palpabile ale tehnologiei răpesc orice eficacitate unei priviri prea nostalgice, întoarse către trecut, este indispensabil să revizuim radical această atitudine, a cărei intoleranţă pretinde să-i ascundă falsitatea.

Ideea pe care omul modern şi-o face despre magie e foarte stranie : el nu vede în ea decît o îngrămădire rizibilă de reţete şi de metode ce ţin de o concepţie primitivă, neştiinţifică, despre natură. Din nefericire, puţinii „specialişti“ care îndrăznesc explorarea acestui domeniu transportă în el, ca singure instrumente ale voiajului lor, aceleaşi prejudecăţi. Operele care rup cu această tradiţie persistentă pot fi numărate pe degetele unei mîini.

Fireşte, ar fi dificil de susţinut că metoda magiei are ceva de-a face cu metoda ştiinţelor naturii din zilele noastre. Structura materiei era, în ea, complet ignorată, iar fenomenele fizico-chimice erau atribuite unor forţe ostile, activînd în cosmos. Ceea ce magia are în comun cu tehnologia modernă este însă faptul că pretinde să parvină, cu alte mijloace, la aceleaşi rezultate : comunicarea la distanţă, transporturile rapide, călătoriile interplanetare, fac parte din isprăvile curente ale magicianului.

Şi totuşi, nu pe acest plan a continuat magia să existe, rîzîndu-şi de toţi cei care o credeau dispărută de multă vreme. Ştiinţele psihologice şi sociale de astăzi sînt cele ce derivă direct din ea. De aceea ar trebui mai întîi restabilită o imagine corectă a esenţei şi a metodologiei magiei, spre a ne putea face o idee despre ceea ce încă îi mai datorăm.

În principiu, magia de care ne vom ocupa aici este o ştiinţă a imaginarului, pe care-l explorează cu mijloace care-i sînt proprii, şi pe care pretinde să-l manipuleze cam după voia ei. La gradu-i cel mai înalt de dezvoltare, atins în opera lui Giordano Bruno, magia este o metodă de control al individului şi al maselor, bazată pe o cunoaştere profundă a pulsiunilor erotice, personale şi colective. Nu doar strămoşul îndepărtat al psihanalizei poate fi recunoscut în ea, ci şi, în primul rînd, acela al psihologiei aplicate şi al psihologiei maselor.

Ca ştiinţă a manipulării fantasmelor, magia se adresează în primul rînd imaginaţiei umane, în care încearcă să suscite impresii persistente. Magicianul Renaşterii este psihanalist şi profet, dar anticipează şi unele profesiuni moderne, precum acelea de responsabil cu relaţiile publice, agent de propagandă, spion, om politic, cenzor, director de mijloace de comunicare în masă, agent de publicitate.

Operaţiunile fantasmatice cunoscute în Renaştere sînt mai mult ori mai puţin complexe : cea dintîi este erosul, care se manifestă deja în natură, fără intervenţia voinţei umane. Magia nu este decît un eros aplicat, dirijat, provocat de operator. Dar există şi alte aspecte ale manipulării fantasmelor, unul dintre ele fiind minunata Artă a memoriei. Legătura dintre eros, mnemotehnică şi magie este indisolubilă, încît ar fi imposibil s-o înţelegi pe cea din urmă fără să fi studiat mai întîi principiile şi mecanismele primelor două.

Anunțuri

2010/02/26 - Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

1 comentariu

  1. […] Eu îl cred pe Culianu : noi trăim într-o paradigmă (contra)reformistă. Cu pseudomorfozele ei, bineînţeles; de exemplu, secularismul pare s-o […]

    Pingback de Dictatura modernităţii « 0rt0d0x | 2010/07/15


Sorry, the comment form is closed at this time.

%d blogeri au apreciat asta: