ANAMORF

IntraOdiseea

Schema fanteziei

Din altă carte a lui Agamben, o detaliere a fanteziei premoderne, datorită aceluiaşi traducător :

În gândirea lui Aristotel, centralitatea fantasmei în constelaţia psihică poate fi rezumată grafic în următoarea schemă :


Citește în continuare

Reclame

2010/02/03 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Fantezie şi experienţă

Agamben glosează, tot acolo, cu un mini-eseu macro-revelator numit „Fantezie şi experienţă”, de a cărui traducere vă puteţi bucura courtesy of ANAMORF :

Nimic nu poate transmite mai bine dimensiunea schimbării care a avut loc în înţelegerea experienţei ca inversarea statutului imaginaţiei. Imaginaţia, care este acum eliminată din cunoaştere ca fiind „ireală”, era pentru antichitate mediul de cunoaştere suprem. Ca intermediar între simţuri şi intelect, permiţând, în fantezie, unirea dintre forma sensibilă şi intelectul potenţial, ea ocupa, în cultura antică şi medievală, exact acelaşi rol pe care cultura noastră îl atribuie experienţei. Departe de a fi ceva ireal, mundus imaginabilis îşi avea realitatea deplină între mundus sensibilis şi mundus intelligibilis, şi era chiar condiţia comunicării dintre ele – adică a cunoaşterii.

Şi cum, după antici, imaginaţia era aceea care Citește în continuare

2010/02/03 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Lipsa de experienţă

Giorgio Agamben, deşi stângist, scrie nişte texte pentru care l-ar invidia şi-un conservator înrăit… Iată un prim fragment, tradus din „Distrugerea experienţei”, după care urmează comentariul traducătorului :

Chestiunea experienţei mai poate fi abordată astăzi numai prin a recunoaşte că experienţa … nu ne mai este accesibilă. Pentru că, aşa cum omul modern a fost privat de propria-i biografie, tot aşa şi experienţa i-a fost expropriată. Într-adevăr, incapacitatea lui de a avea, şi de a comunica, experienţe, este probabil una din puţinele certitudini de sine pe care le mai poate revendica.

Încă din 1933, Walter Benjamin a diagnosticat corect această „sărăcie de experienţă” a epocii moderne; el i-a localizat originea în catastrofa Primului Război Mondial, de pe ale cărui câmpuri de luptă

oamenii s-au întors … reduşi la tăcere – nu mai bogaţi, ci mai săraci în experienţă comunicabilă… Ceea ce 10 ani mai târziu avea să se reverse Citește în continuare

2010/02/02 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Agamben şi Apostolul

Cum pot să cadă la pace doi inşi aflaţi la extremele opuse, atât temporal (numa’ 2000 de ani), cât şi filozofic (creştinism vs. postmodernism neomarxist) ?

Simplu. Ca să aflaţi, citiţi fragmentele următoare.

Scrie Agamben, în „The Coming Community” :

Totul se bazează pe modalitatea trecerii de la potenţialitate la act. Simetria dintre potenţialitatea-de-a-fi şi potenţialitatea-de-a-nu-fi este, de fapt, numai aparentă. În potenţialitatea-de-a-fi, potenţialitatea are ca obiect un anume act, în sensul în care, pentru ea, a fi în act, energhein, nu poate însemna decât trecerea la o activitate determinată. De cealaltă parte, în ceea ce priveşte potenţialitatea-de-a-nu-fi, actul nu poate consta niciodată într-o simplă tranziţie de potentia ad actum : ea este, cu alte cuvinte, o potenţialitate care are ca obiect potenţialitatea însăşi; o potentia potentiae.

Numai o putere capabilă atât de putere cât şi de neputinţă, atunci, este puterea supremă Citește în continuare

2010/02/01 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu