ANAMORF

IntraOdiseea

Magia erotică (VI)

Vinculum vinculorum
(continuare)

Este, desigur, frumuseţea în sensul cel mai larg. Dar această frumuseţe-care-leagă nu constă într-o anumită proporţie a mădu­larelor. Giordano Bruno reacţionează aici împotriva teoriilor renascentiste ale frumuseţii, care ar consta într-o anumită proporţie a părţilor corpului (Agnolo Firenzuola etc.). El le opune ideea că frumuseţea este o categorie subiec­tivă, care depinde de anumite date transcendentale; în această privinţă, nu face decît să urmeze poziţia lui Ficino şi a altor platonicieni renascentişti, fără să insiste totuşi asupra corespondenţelor astrologice care determină atracţia dintre persoane. Este vorba despre o „raţiune incorporală”, care diferă după înclinaţiile fiecăruia. Se poate întîmpla ca o tînără de o frumuseţe perfectă să placă mai puţin decît alta, care este, teoretic, mai puţin frumoasă. Aceasta se explică printr-o corespondenţă secretă între îndrăgostit şi obiectul dragostei sale.

Cum funcţionează acest vinculum ?

(va urma)

2010/01/30 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Magia erotică (III)

Manipularea maselor şi a indivizilor
(continuare)

Se pare că omul este dotat cu un creier hipercomplex, neprevăzut însă cu nici un dispozitiv special, care să-i permită să analizeze stimulii după provenienţa lor : pe scurt, el nu e capabil să distingă, direct, informaţiile onirice de acelea transmise de simţuri, imaginarul de tangibil. Bruno îi cere operatorului un lucru supraomenesc : el trebuie mai întîi să aranjeze pe loc şi fără greş informaţiile după provenienţa lor, iar apoi să devină complet imun la orice emoţie provocată de cauze externe; într-un cuvînt, el e presupus a nu mai reacţiona la nici un stimul din afară. Nu trebuie să se lase mişcat nici de compasiune, nici de iubire faţă de bine şi adevăr, nici de orice ar fi, ca să evite să fie „legat” la rîndul lui. Ca să exerciţi controlul asupra altora, trebuie mai întîi să fii la adăpost de orice control provenind de la alţii.

Cu o luciditate inegalabilă, Bruno trasează o distincţie netă între Citește în continuare

2010/01/29 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ultimul magician erotic

Sfârşitul se-apropie vertiginos… A bătut ceasul dezvăluirilor epocale !

Vom publica pe acest blog, în serial şi în premieră, un document cutremurător despre manipularea eroto-magică(da, e şi cu sex, oameni buni !), scris de savantul român I. P. Culianu, asasinat în condiţii misterioase în 1991

Mai tare decât „Codul lui DaVinci” este codul lui … Giordano Bruno, savant renascentist, ars şi el pe rug pentru incomoditatea la care ajunsese ! Mai tare decât însuşi Nostradamus a fost acest vizionar, care a furnizat, dictatorilor informaţionali de azi, cel mai eficace manual de manipulare scris vreodată !

Iar Culianu al nostru a fost cel mai mare exeget pe care l-a avut G. Bruno al lor vreodată; un adevărat magician el însuşi; mai tare decât Dan Brown sau J.R.R. Tolkien !

Document autentic, nu apocrife gen Van Hilsing sau Nilus, care pot fi citite în toate publicaţiile de scandal…

E pe bune ! Mă trec fiorii şi simt cum mă sufoc, când mă gândesc la cât e de pe bune !

Mai tare decât Dan Diaconescu, Harry Potter, Oreste, Urania, Avatar, Flacăra Violet sau Mama Omida la un loc !

Reveniţi pe-acest blog, ca să citiţi cuvintele zguduitoare prin care Culianu ne avertizează asupra celui mai mare pericol al timpurilor noastre !

2010/01/27 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Frauda virtuală

Vă gândeaţi la bancomatele siluite ? sau la conturile „hackerite” ?

Adevăr vă spun : dacă toată frauda virtuală s-ar reduce numai la ele, am fi periculos de-aproape de Paradis !

Există şi-un altfel de virtualitate, ca şi un altfel de fraudare a ei. Mentalul colectiv !

Nu există un real, propriu-zis, ci numai diferite mentalităţi, chiar dacă lumea le confundă cu el. Şi chiar dacă există, tot prin ele e accesat, sau tot în ele ajunge până la urmă.

Lucrul a devenit evident – pentru unii, prea puţini din păcate – odată cu explozia informaţională a modernităţii. Mass media reflectă, şi fizic, ceea ce se întâmplă psihic. Şi face şi drumul invers, modelând acest psihic. Virtualitatea din capul oamenilor s-a actualizat prin mediatizare, şi viţăvercea.

Şi se lasă fraudată de maeştri păpuşari ai imaginarului, adică de … magicieni !

2010/01/27 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

Sărac, da’ … snob !

Există o adevărată artă de-a fi sărac, de-a trăi sărăcia cu decenţă şi demnitate.

Românii, neam de coate-goale şi maţe-fripte, nu au ajuns încă la faza practicării acestei arte. Asta se vede, în primul rând, la acei din ei care au reuşit, numai ei şi fosta Securitate ştiu cum, să se îmbogăţească : alternează, ameţitor, o paradă de prost gust a bogăţiei, cu o văicăreală pentru care i-ar invidia şi-un cerşetor. Pe de o parte, se laudă cu facilităţile noii lor condiţii : cu locurile prin care călătoresc, cu maşinile pe care şi le permit, cu societatea pe care o frecventează. Pe de cealaltă, ţipă ca din gură de şarpe că nu sunt chiar atât de bogaţi, că restul românilor are o mentalitate înapoiată după care toţi bogaţii sunt suspecţi, că sunt alţii cu care nici nu se compară-n bogăţie.

Nici sărăntocii nu se comportă mai onorabil. Mania lor e să-şi ascundă sărăcia neapărat, de parcă a fi sărac e cel mai ruşinos stigmat social. Se împrumută şi îşi mănâncă de sub unghii ca să-şi permită, din când în când, câte o ieşire, ca să crape de invidie ceilalţi sărăntoci : fie ea o excursie, o sărbătorire sau o rochie, toate cât mai fancy posibil.

Imaginea contează. Iar nobleţea obligă !

2010/01/27 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Corectându-l pe Noica

Mă intrigă conceptele nicasiene de „general” (G) şi „individual” (I), dacă tot am ajuns la ontologie… Mai precis, mă intrigă dialogul lor : cele două fac un schimb de „determinaţii” (D) atât de frenetic, încât par să-şi schimbe locurile permanent !

De exemplu, când filozoful spune că G e ideal şi necesar, iar I real şi contingent… Eu le cuplez invers : mai degrabă realul mi se pare necesar, iar idealul contingent.

Pe urmă, D(terminaţiile). Noica le defineşte ca „manifestări, fenomene”. Păi din astea e făcută realitatea însăşi !

Cam multe suprapuneri pentru o schemă care se vroia cărămida ontologică.

Eu aş salva schema aşa : realul se desfăşoară la nivelul D – ca la „fiinţa de a doua instanţă”. G şi I sunt cei doi poli ideali ai realului, G oferind un cadru relativ stabil dinamica I. Dar fiind amândoi ideali, nici unul nu e bătut în cuie, adică necesar, sau absolut; sunt, pur şi simplu, cele două repere fundamentale; harta care, deşi necesară, nu e, şi nu poate fi, teritoriul.

2010/01/27 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu