ANAMORF

IntraOdiseea

Ce este adevărul ? (II)

(continuare)

De-aici rezultă că conceptul de adevăr este dublu, desemnând atât ceea ce se arată, cât şi faptul arătării.

Ceea ce se arată este cerul noros, sau egalitatea razelor.

Dar faptul arătării nu are nimic în comun cu ceea ce se arată, cu norii sau cu geometria; ba este chiar total indiferent la ceea ce se-arată. Acelaşi fapt, de a se arăta, stă la baza unor apariţii foarte diferite între ele : cerul noros, formele geometrice, frumuseţea unei picturi, furia oamenilor care se ucid între ei, zâmbetul unui copil, etc.

Faptul de-a se arăta e la fel de indiferent, la ceea ce se arată, ca lumina la ceea ce este luminat.

Dar faptul de-a se arăta e indiferent la ceea ce se-arată numai fiindcă diferă, prin natura lui, de ceea ce se-arată.

Iar acest fapt, de-a se arăta, considerat în el însuşi şi ca atare, este, nici mai mult nici mai puţin, decât Citește în continuare

Anunțuri

2010/02/23 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

Imaginarul : creaţie în domeniul socio-istoric (II)

(continuare)

Omul există numai în, şi prin, societate, care este, întotdeauna, istorică. Societatea ca atare este o formă, iar fiecare societate dată este o formă particulară, dacă nu chiar una singulară. Forma implică organizare, sau, cu alte cuvinte, ordine (sau, dacă vreţi, ordine/dezordine, adică ordine şi dezordine).

Nu o să-ncerc să definesc aceşti termeni : formă, organizare, şi ordine. Ci o să-ncerc să arăt că ei capătă un însemnat nou sens, în domeniul socio-istoric.

În acest domeniu, se ridică două întrebări fundamentale; prima fiind „Ce anume ţine o societate la un loc ?” Cu alte cuvinte : care este baza unităţii, coeziunii, şi diferenţierii organizate a fantastic de complexei reţele de fenomene, pe care o observăm în fiecare societate ? Dar ne mai confruntăm, de asemenea, cu mutiplicitatea şi diversitatea societăţilor, şi cu dimensiunea istorică din fiecare societate, exprimată ca o alterare a ordinii sociale date, care poate duce la un (subit sau nu) sfârşit al „vechii ordini”, şi la instituirea uneia noi. Astfel, ni se pune şi-a doua întrebare : „Ce anume produce noi, sau alte, forme de societate ?” [n. trad. : întrebarea nicasiană „Cum e cu putinţă ceva nou”, pusă socio-istorio-logic]

Răspunsul la prima întrebare este : Citește în continuare

2010/02/18 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cine are urechi de auzit, să audă !

Iar cine nu … s-o ia pe jos.

Audio :

Rick Witter & The Dukes – The Year Of The Rat

Şi video :

Citește în continuare

2010/02/15 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Magia erotică (V)

Vinculum vinculorum
(continuare)

În concluzie, tratatul De vinculis in genere trebuie interpretat ca un manual practic al magicianului, prin care acesta învaţă să manipuleze indivizii, în funcţie de dispoziţiile lor afective, să se ţină el însuşi deoparte de orice influenţă primejdioasă a erosului, şi să-i vindece pe pacienţii aflaţi pradă unor puternice vrăji erotice.

Ideea fundamentală a tratatului este că „iubirea domină întreaga lume”, că „cea mai puternică dintre legături este aceea a lui Venus” : erosul „este stăpînul întregii lumi: el împinge, dirijează, reglează şi temperează pe oricine. Toate celelalte legături se reduc la aceasta, precum se vede la genul animal, unde nici o femelă şi nici un mascul nu admit nicicum rivali, uitînd să mănînce şi să bea, neglijînd pînă şi viaţa însăşi […]”. În concluzie, vinculum quippe vinculorum amor est, „într-adevăr, legătura legătu­rilor este iubirea”. Şi încă : „Toate legăturile se referă la legătura de dragoste, fie că depind de ea, fie că se reduc la ea.” „Iubirea este fundamentul tuturor afecţiunilor. Cel ce nu iubeşte nimic n-are nimic de temut, de sperat, de lăudat, de îndrăznit, de dispreţuit, de acuzat, de scuzat, de egalat, nimic ca să se umilească, să se înfurie. Pe scurt, nu poate fi afectat în nici un fel”. Este vorba, bineînţeles, despre manipulatorul însuşi, care, exercitînd un control absolut asupra sferei erosului, a ştiut să se pună la adăpost de orice vinculum, de toate capcanele pe care i le întinde iubirea.

Ce este vinculum ?

(va urma)

2010/01/30 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Magia erotică (IV)

Vinculum vinculorum

Formula vinculum vinculorum, „legătură a legăturilor”, este aplicată de Bruno – am văzut deja – la trei lucruri distincte: erosul, fantezia, credinţa. Fireşte, ştim deja că erosul este o operaţiune fantasmatică, ceea ce reduce numărul termenilor la doi. Aflăm apoi că terenul de formare şi înflorire a credinţei este imaginaţia, ceea ce revine la a spune, în fond, că vinculum vinculorum este sintetizatorul receptor şi producător de fantasme.

Cu toate acestea, Bruno rezervă formula, cel mai adesea, pentru a descrie puterea extraordinară a erosului, daemon magnus, care prezidează toate activităţile magice. Acestea nu sînt, în fond, decît o exploatare extrem de iscusită a propensiunilor şi atitudinilor individuale, pentru a crea legături durabile, al căror scop este de a supune individul ori grupul voinţei manipulatorului.

Postulatul acestei operaţiuni este că nimeni n-ar putea scăpa de cercul magic : fiecare este sau manipulat, sau manipulator. Obţinînd o dominaţie extraordinară asupra propriei sale fantezii, şi abandonînd balastul amorului propriu, care-l făcea vulnerabil la adulările sau la injuriile altora, manipulatorul, ca să poată să-şi exercite tehnicile, se străduieşte să cunoască şi să pătrundă prin intuiţie însuşirile, reacţiile şi emoţiile subiectului pe care trebuie să şi-l ataşeze. Precum un spion, ce vrea să-şi procure materiale pentru un viitor şantaj erotic, magicianul trebuie să culeagă toate indiciile ce-i îngăduie să-şi încadreze subiectul într-o categorie oarecare. Sarcină dificilă care, odată îndeplinită, dă loc mişcărilor legării, în număr de patru : prima este aplicarea legăturii (iniectio seu invectio), a doua este legătura propriu-zisă (ligatio seu vinculum), a treia este atracţia care rezultă de aici (attractio), iar a patra este plăcuta folosinţă a obiectului care a provocat toată această operaţiune (copulatia quae fruitio dicitur). E vorba, bineînţeles, de o legătură erotică, ce se consumă „prin toate simţurile prin care înlănţuirea a fost creată […]. De aceea cel ce iubeşte vrea să se transpună cu totul în cel iubit: prin limbă, gură, ochi etc.” Legătura îi parvine subiectului „prin cunoaştere în general, leagă prin afecţiune în general, acţionează prin plăcere în general”.

Care este scopul acestei descrieri a legăturii libidinale, vinculum cupidinis ? Citește în continuare

2010/01/29 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Magia erotică (III)

Manipularea maselor şi a indivizilor
(continuare)

Se pare că omul este dotat cu un creier hipercomplex, neprevăzut însă cu nici un dispozitiv special, care să-i permită să analizeze stimulii după provenienţa lor : pe scurt, el nu e capabil să distingă, direct, informaţiile onirice de acelea transmise de simţuri, imaginarul de tangibil. Bruno îi cere operatorului un lucru supraomenesc : el trebuie mai întîi să aranjeze pe loc şi fără greş informaţiile după provenienţa lor, iar apoi să devină complet imun la orice emoţie provocată de cauze externe; într-un cuvînt, el e presupus a nu mai reacţiona la nici un stimul din afară. Nu trebuie să se lase mişcat nici de compasiune, nici de iubire faţă de bine şi adevăr, nici de orice ar fi, ca să evite să fie „legat” la rîndul lui. Ca să exerciţi controlul asupra altora, trebuie mai întîi să fii la adăpost de orice control provenind de la alţii.

Cu o luciditate inegalabilă, Bruno trasează o distincţie netă între Citește în continuare

2010/01/29 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu