ANAMORF

IntraOdiseea

Găsirea nordului – mistică şi psihanalitică

Mundus imaginalis, ca orice lume care se respectă, are şi o geografie. Că doar fantasmele trebuie să se orienteze şi ele, nu ?

Printre cartografii acestei lumi se numără şi misticii sufiţi :

Atractia polului

Dar ce relevanţă mai pot avea fantasmagoriile astea pentru un modern ?

Modernii s-au zvârcolit ca la un veac, aşa, întru materialism, până să vină cu invenţia care să-i salveze, cel puţin temporar : psihanaliza !

Şi-aşa au reuşit să-şi explice şi combinaţia de real şi fantas(ma)tic din hărţile medievale : acestea ar fi fost nu numai o hartă a exteriorului geografic, ci şi a interiorului psihanalitic, subconştient !

De-ar fi atât de simplu… Mai îndeşi un domeniu, acolo, şi gata, ecuaţia umană e-aproape rezolvată ! Mai avem doar un pic…

2010/02/16 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Drumul spre Iad e pavat cu intenţii bune…

„Ilumeniştilor” noştri li se trăgea din angoasa vinovăţiei, care la rândul ei, era mai mult (contra)reformistă decât creştină

Pe urmă, cum scria acelaşi Tocqueville, în aceeaşi lucrare, o altă cauză a Revoluţiei a fost poziţia de homo scholasticus rupt de realitate al aceloraşi intelectuali.

Având ei atâta „scoleu” la îndemână (mă exprim aşa, deşi ştiu că skhole-ul era cu totul altceva decât timpul liber de azi sau loisir-ul…), şi fiind îndoctrinaţi cu o înţelegere greşită, pietistă (nu că ortodoxia noastră ar fi mai brează), a creştinismului (care stipula că un credincios trebuie să se simtă în permanenţă vinovat), şi-au uşurat conştiinţa într-o … teorie egalitaristă.

2010/02/16 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Democraţia e, prin definiţie, de stânga

Cum spuneam, stânga = democraţie = piaţă liberă = modernitate = tehnologie = comunicaţii = cripto-totalitarism :

„Nu exista stinga fara democratie”

Reciproca fiind implicită, dacă nu, chiar, mai adevărată !

2010/02/16 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Idei şi credinţe (II)

Există, deci, idei cu care trăim, de aceea le numesc gânduri, şi idei în care trăim, care par să existe aici înainte ca noi să începem a gândi.

După ce am observat acest lucru, ceea ce surprinde este că şi unele şi celelalte se numesc idei. Identitatea de nume este singurul aspect care deranjează distincţia dintre două lucruri, a căror nepotrivire este evidentă, fără chiar a avea în faţă aceşti doi termeni : credinţe şi gânduri. Incongruenţa dintre un acelaşi nume şi două lucruri atât de diferite nu este, totuşi, o întâmplare, nici o neatenţie. Ea provine dintr-o incongruenţă mai adâncă : din confuzia dintre două probleme radical diferite, care cer două moduri de a gândi şi de a numi, nu mai puţin diferite.

Dar să lăsăm acum această latură a demersului : este prea confuză. Este de ajuns să observăm că „ideea” este un termen al vocabularului psihologic, şi că psihologia, ca toate ştiinţele particulare, are o jurisdicţie subordonată. Adevărul conceptelor sale este relativ, ţinând seama de conţinutul specific psihologiei, şi are importanţă în orizontul pe care acest conţinut îl creează şi îl delimitează. Astfel, când psihologia afirmă despre ceva că este o „idee”, nu pretinde că a spus cel mai decisiv lucru, cel mai real lucru despre ea. Singurul punct de vedere care nu este specific şi relativ este cel al vieţii, pentru simplul motiv că toate celelalte se află în interiorul acesteia, şi sunt simple perfecţionări ale acesteia. Ca fenomen vital, credinţa nu se aseamănă prin nimic cu gândul : funcţia ei, în organismul existenţei noastre, este total distinctă şi, în mod cert, antagonică. Ce importanţă poate avea, în comparaţie cu aceasta, faptul că, în perspectivă psihologică, şi una, şi cealaltă, sunt „idei” şi nu sentimente, voinţe etc ?

E bine, deci, să lăsăm acest termen „idei” pentru a desemna tot ceea ce apare, în viaţa noastră, ca rezultat al activităţii noastre intelectuale. Dar credinţele ni se prezintă cu un caracter opus. Nu ajungem la ele în urma unui efort de înţelegere, ci ele operează în interiorul nostru, când începem să ne gândim la ceva. De aceea nu obişnuim să le formulăm, ci ne mulţumim să ne referim la ele, cum procedăm cu tot ceea ce face parte din realitatea însăşi. Teoriile, în schimb, chiar şi cele mai veridice, există doar în timp ce sunt gândite : de aici şi nevoia de a fi formulate.

Aceasta dezvăluie, cu siguranţă, că toate lucrurile la care ne gândim are pentru noi, ipso facto, o anumită realitate problematică, şi ocupă în viaţa noastră un loc secundar, dacă o comparăm cu credinţele noastre autentice. La acestea nu ne gândim acum sau după aceea : relaţia noastră cu ele constă în ceva mult mai eficient; constă în … Citește în continuare

2010/02/15 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

4 pentru România

Cei patru piloni de susţinere ai României !

Rareori găseşti, în aceeaşi zi, 4 (patru !) articole pertinente despre starea de fapt autohtonă :

Victorie! Păcat că nu a noastră

Reţete

Român-inginer

Scutul antiracheta american – o provocare pentru relatiile bilaterale

2010/02/15 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Am piatra filosofală, dar nu pot s-o vând !

La bază trebuie să fie o experienţă primară, (an)arhetip al tuturor celorlalte experienţe…

Sau o impresie originară, care ar întoarce fenomenologia pe dos, după Michel Henry.

Asta-i

2010/02/14 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu