ANAMORF

IntraOdiseea

Magia erotică (XI)

Despre magie ca psihosociologie generală
(continuare)

O societate omogenă, ideologic sănătoasă şi guvernabilă.

Manipulatorul total al lui Giordano Bruno se însărcinează să le dea subiecţilor o educaţie şi o religie potrivite : „Trebuie îndeosebi să avem o grijă extremă cu privire la locul şi la modul în care cineva este educat, la studiile pe care le-a urmat, sub înrîurirea cărei pedagogii, cărei religii, cărui cult, cu ce cărţi şi cu ce autori. Căci aceste lucruri generează prin sine, iar nu prin accident, toate calităţile subiectului […]”.

Controlul şi selecţia sînt stîlpii ordinii. Nu e necesar să ai imagi­naţie, ca să înţelegi că funcţia manipulatorului brunian a fost preluată de Stat, şi că acest nou „magician integral” are în sarcină să producă instrumentele ideologice necesare în vederea obţinerii unei societăţi uniforme. Orice educaţie creează nişte aşteptări, pe care Statul însuşi nu este în măsură să le satisfacă. Pentru cei frustraţi, există centrale ideologice care creează aşteptări alternative. Dacă Statul produce ”cultura”, aceste alte centre de manipulare produc „contra-cultura”, care se adresează în primul rînd marginalilor.

Nu trebuie să ne înşelăm asupra caracterului modelor culturale alternative : Citește în continuare

2010/01/31 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Magia erotică (IX)

Despre magie ca psihosociologie generală

Magia erotică a lui Giordano Bruno, deşi destul de puţin ortodoxă, ne-a permis să privim îndeaproape consecinţele extreme la care putea să ajungă identitatea de substanţă şi de operaţiuni dintre eros şi magie.

Va trebui să ne întoarcem îndărăt şi să ne interogăm încă o data asupra înrudirii dintre eros şi magie, şi anume: unde sfirşeşte erosul, unde începe magia ? Răspunsul pare foarte simplu : în chiar momen­tul manifestării erosului se manifestă şi magia. De aceea, magia erotică reprezintă, în fond, gradul zero al oricărei magii.

Ne mai rămîne să aprofundam definiţia magiei ca operaţiune spirituală. Este vorba, în orice caz, de un postulat tranzitiv, ceea ce ne îngăduie să spunem că orice altă operaţiune spirituală este, în acelaşi timp, magică. Or, activitatea pneumatică naturală cea mai simplă, aceea care intervine în orice proces intersubiectiv, este erosul, ceea ce implică faptul că toate fenomenele erotice sînt, în acelaşi timp, fenomene magice, în care individul joacă fie rolul de manipulator, fie pe acela de manipulat, fie de instrument de manipulare.

Citește în continuare

2010/01/31 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Magia erotică (VIII)

Vinculum vinculorum
(continuare)

Pentru a rezuma, operatorul lui Giordano Bruno este obligat să efectueze două acţiuni contrare: pe de o parte, trebuie să se ferească cu grijă de a se lăsa sedus şi, întru aceasta, trebuie să extirpe din el însuşi şi ultimul grăunte de iubire, inclusiv amorul propriu; pe de altă parte nu e scutit de pasiuni. Din contra, i se cere să aprindă în aparatu-i fantastic pasiuni formidabile, cu condiţia ca acestea să fie sterile, iar el să aibă detaşare faţă de ele. Căci nu are alt mijloc de a fermeca, decît acela de a experimenta pe sine însuşi ceea ce vrea să-i producă victimei sale.

Este o metodă bizară, aproape de necrezut, care explică totuşi foarte bine pasajele lapidare traduse mai sus, şi se află confirmată de asemenea de recomandările pe care Bruno le face artiştilor memoriei în Sigillus sigillorum : Citește în continuare

2010/01/30 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Magia erotică (VII)

Vinculum vinculorum
(continuare)

Este provocat de fantezie, desigur, care-şi are autonomia şi realita­tea ei : „Fantezia este adevărată, acţionează în mod real, ea poate realmente exercita o constrîngere asupra obiectului”. Pătrunde, deopotrivă, în subiect, prin „poarta imaginaţiei”. Ajunge la facultatea cogitativă, determină afectivitatea şi îndeamnă subiectul la plăcere. Vederea are un rol esenţial în această operaţiune şi, adesea, cel ce iubeşte se prăpădeşte nemaivăzîndu-şi obiectul iubirii.

Partea cea mai interesantă a tratatului brunian este consacrată speciilor de vincula. Acestea sînt numeroase, căci afecţiunea pe care fiecare o împarte în jurul său este diferenţiată în funcţie de destinatarul ei. „Cu o altă legătură îmbrăţişăm fiii, tatăl, sora, femeia, prietena, destrăbălatul şi prietenul”. „Sămînţa este de mai multe feluri, Venus este de mai multe feluri” (Multiplex semen multiplex Venus, multiplex amor, multiplex vinculum). „Femela se ataşează de o femelă, copilul de un copil, masculul de un mascul, masculul de o femelă, bărbatul de superiori, de egali, de inferiori, de lucrurile naturale, de lucrurile artificiale. Lucrurile se ataşează de lucruri […]”. În principiu, omul este mai liber decît animalul în alegerea „legăturilor” : o iapă nu va avea nici o dificultate să se dea oricărui armăsar; din contra, o femeie nu se dă oricărui bărbat.

Deşi este aproape imposibil de determinat cu precizie natura „legăturilor” capabile de a înlănţui cutare sau cutare subiect, există totuşi cîteva reguli generale după care Citește în continuare

2010/01/30 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Magia erotică (VI)

Vinculum vinculorum
(continuare)

Este, desigur, frumuseţea în sensul cel mai larg. Dar această frumuseţe-care-leagă nu constă într-o anumită proporţie a mădu­larelor. Giordano Bruno reacţionează aici împotriva teoriilor renascentiste ale frumuseţii, care ar consta într-o anumită proporţie a părţilor corpului (Agnolo Firenzuola etc.). El le opune ideea că frumuseţea este o categorie subiec­tivă, care depinde de anumite date transcendentale; în această privinţă, nu face decît să urmeze poziţia lui Ficino şi a altor platonicieni renascentişti, fără să insiste totuşi asupra corespondenţelor astrologice care determină atracţia dintre persoane. Este vorba despre o „raţiune incorporală”, care diferă după înclinaţiile fiecăruia. Se poate întîmpla ca o tînără de o frumuseţe perfectă să placă mai puţin decît alta, care este, teoretic, mai puţin frumoasă. Aceasta se explică printr-o corespondenţă secretă între îndrăgostit şi obiectul dragostei sale.

Cum funcţionează acest vinculum ?

(va urma)

2010/01/30 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Magia erotică (III)

Manipularea maselor şi a indivizilor
(continuare)

Se pare că omul este dotat cu un creier hipercomplex, neprevăzut însă cu nici un dispozitiv special, care să-i permită să analizeze stimulii după provenienţa lor : pe scurt, el nu e capabil să distingă, direct, informaţiile onirice de acelea transmise de simţuri, imaginarul de tangibil. Bruno îi cere operatorului un lucru supraomenesc : el trebuie mai întîi să aranjeze pe loc şi fără greş informaţiile după provenienţa lor, iar apoi să devină complet imun la orice emoţie provocată de cauze externe; într-un cuvînt, el e presupus a nu mai reacţiona la nici un stimul din afară. Nu trebuie să se lase mişcat nici de compasiune, nici de iubire faţă de bine şi adevăr, nici de orice ar fi, ca să evite să fie „legat” la rîndul lui. Ca să exerciţi controlul asupra altora, trebuie mai întîi să fii la adăpost de orice control provenind de la alţii.

Cu o luciditate inegalabilă, Bruno trasează o distincţie netă între Citește în continuare

2010/01/29 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu