ANAMORF

IntraOdiseea

Imaginarul : creaţie în domeniul socio-istoric (III)

(continuare)

Noi suntem, în primul rând, fragmente complementare, ambulante, ale instituţiei societăţii noastre; suntem „părţile” ei „totale”, cum ar spune un matematician [n. trad. : „holomeri”, cum spunea Noica]. Instituţia produce, în conformitate cu normele ei, indivizi care, prin construcţie, o reproduc; dar nu pentru că pot, ci pentru că nu pot altfel. „Legea” [„generalul” nicasian – n. trad.] produce „elementele” [„individualul”] în aşa fel încât chiar propria lor funcţionare întrupează, reproduce, şi perpetuează legea cu pricina.

Instituţia socială, în acest sens general, este compusă, desigur, din diverse instituţii particulare, care funcţionează ca, şi formează, un întreg coerent. Chiar şi în situaţii de criză, în cele mai violente lupte intestine, o societate e tot o anume societate; dacă nu, n-ar mai fi, şi nici n-ar mai putea să fie, rivalitate privind aceleaşi obiecte comune. Există astfel o unitate a instituţiei sociale totale, şi, cercetând în continuare, găsim că Citește în continuare

2010/02/18 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Imaginarul : creaţie în domeniul socio-istoric (II)

(continuare)

Omul există numai în, şi prin, societate, care este, întotdeauna, istorică. Societatea ca atare este o formă, iar fiecare societate dată este o formă particulară, dacă nu chiar una singulară. Forma implică organizare, sau, cu alte cuvinte, ordine (sau, dacă vreţi, ordine/dezordine, adică ordine şi dezordine).

Nu o să-ncerc să definesc aceşti termeni : formă, organizare, şi ordine. Ci o să-ncerc să arăt că ei capătă un însemnat nou sens, în domeniul socio-istoric.

În acest domeniu, se ridică două întrebări fundamentale; prima fiind „Ce anume ţine o societate la un loc ?” Cu alte cuvinte : care este baza unităţii, coeziunii, şi diferenţierii organizate a fantastic de complexei reţele de fenomene, pe care o observăm în fiecare societate ? Dar ne mai confruntăm, de asemenea, cu mutiplicitatea şi diversitatea societăţilor, şi cu dimensiunea istorică din fiecare societate, exprimată ca o alterare a ordinii sociale date, care poate duce la un (subit sau nu) sfârşit al „vechii ordini”, şi la instituirea uneia noi. Astfel, ni se pune şi-a doua întrebare : „Ce anume produce noi, sau alte, forme de societate ?” [n. trad. : întrebarea nicasiană „Cum e cu putinţă ceva nou”, pusă socio-istorio-logic]

Răspunsul la prima întrebare este : Citește în continuare

2010/02/18 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Imaginarul : creaţie în domeniul socio-istoric (I)

Voi vorbi despre domeniul socio-istoric.

Totuşi, înainte de-a ajunge la subiectul meu, trebuie să încep cu nişte afirmaţii foarte dogmatice.

1. „Fiinţa” nu este sistem, nici sistem de sisteme, şi nici o vastă înlănţuire; ea e abis, haos, netemei (ungrund). Este un haos cu o stratificare neregulată, adică cu „organizări” parţiale, specifice diverselor straturi pe care le descoperim, construim sau creăm.

2. Fiinţa nu este numai „în” timp, ci şi „prin” (mijlocită de, bazându-se pe) acesta. În esenţă, fiinţa este timp. Sau, altfel, „a fi” înseamnă, esenţial, „să fie”.

3. Timpul fie nu-i nimic, fie-i creaţie. El, propriu-zis, e de negândit fără creaţie; altfel, ar fi numai o a patra dimensiune spaţială, supraadăugată. Creaţie însemnând aici, desigur, Citește în continuare

2010/02/17 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Dumnezeul lui Sartre

Să presupunem că-mi dau întâlnire cu un amic X într-o cafenea.

Eu mă duc acolo, intru, şi mă uit după amicul meu. Nu e în cafenea. E, în schimb, amicul Y, dar aproape că nici nu-i bag în seamă prezenţa, fiindcă-l caut din priviri pe X.

Mă aşez lângă Y şi aştept. De fiecare dată când se deschide uşa cafenelei devin atent, să văd dacă nu intră X. Dar acesta întârzie. Intră mai mulţi oameni, pe unii-i cunosc din privire, iar alţii îmi sunt chiar amici, cum ar fi Z, care vine şi se aşează lângă mine şi Y.
Citește în continuare

2010/02/04 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Schema fanteziei

Din altă carte a lui Agamben, o detaliere a fanteziei premoderne, datorită aceluiaşi traducător :

În gândirea lui Aristotel, centralitatea fantasmei în constelaţia psihică poate fi rezumată grafic în următoarea schemă :


Citește în continuare

2010/02/03 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Lipsa de experienţă

Giorgio Agamben, deşi stângist, scrie nişte texte pentru care l-ar invidia şi-un conservator înrăit… Iată un prim fragment, tradus din „Distrugerea experienţei”, după care urmează comentariul traducătorului :

Chestiunea experienţei mai poate fi abordată astăzi numai prin a recunoaşte că experienţa … nu ne mai este accesibilă. Pentru că, aşa cum omul modern a fost privat de propria-i biografie, tot aşa şi experienţa i-a fost expropriată. Într-adevăr, incapacitatea lui de a avea, şi de a comunica, experienţe, este probabil una din puţinele certitudini de sine pe care le mai poate revendica.

Încă din 1933, Walter Benjamin a diagnosticat corect această „sărăcie de experienţă” a epocii moderne; el i-a localizat originea în catastrofa Primului Război Mondial, de pe ale cărui câmpuri de luptă

oamenii s-au întors … reduşi la tăcere – nu mai bogaţi, ci mai săraci în experienţă comunicabilă… Ceea ce 10 ani mai târziu avea să se reverse Citește în continuare

2010/02/02 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu