ANAMORF

IntraOdiseea

… restul e imaginaţie

Cunoaşteţi-vă toate visele pentru numai un click !

Magicianul, Diavolul şi ucenicul vrăjitor

Anunțuri

2010/02/22 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Imaginarul : creaţie în domeniul socio-istoric (V)

(continuare)

4. Finalitatea (sau „teleonomia”, cum îi zice ultima modă din ştiinţă) pare-a fi o categorie inevitabilă, când cineva se ocupă de fiinţa vie, ca şi de societate. Dar procesele din fiinţa vie sunt guvernate de „finalitatea” conservării ei (dar fără să uităm că „finalitatea” finală a fiinţei vii este învăluită într-un dens mister), care are ea însăşi, ca „finalitate”, conservarea speciei, care urmăreşte, la rândul ei, „finalitatea” conservării biosferei, a biosistemului, ca întreg. Pe când în cazul societatăţii, deşi majoritatea „finalităţilor” îi sunt guvernate tot de-un „principiu de conservare”, această „conservare” este, în ultimă instanţă, a unor „atribute” „arbitrare” şi specifice fiecărei societăţi – semnificaţiile ei social imaginare.

5. Pentru tot ceea ce este pentru o fiinţă vie, un metaobservator poate găsi un corelat fizic. Dar nu poate face acelaşi lucru în cazul unei societăţi, care creează un fel de fiinţă, fără corelate fizice, masiv şi global : spirite, zei, păcate, virtuţi, „drepturi ale omului”, ş.a.m.d. Ba mai mult, acest fel de fiinţă este întotdeauna, pentru societate, de un rang mai înalt decât fiinţa „pur fizică”.

6. Societatea crează un nou tip de autoreferinţă : Citește în continuare

2010/02/19 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Angoasa reprezentării

Eu aş vedea modernitatea sub semnul reprezentării, în primul rând. Sau al imaginarului, al oglinzii, dacă vă place mai mult.

Mass media i-a pus omului în faţă o oglindă, care l-a ajutat să scape de unii din vechii lui demoni, dar l-a adus, prin aceeaşi mişcare, în compania altora, noi.

Dedublarea i-a devenit principala angoasă, iar propria-i imagine îl supune unui terorism interior, insidios, nonviolent dar nu mai puţin virulent.

Genialul aforism al lui Oscar Wilde sintetizează perfect această relaţie perversă, de dragoste/ură, a omului cu imaginea sa :

„Aversiunea faţă de realism este furia lui Caliban care se vede în oglindă. Iar aversiunea faţă de romantism este furia lui Caliban care nu se mai vede în oglindă”…

Rău cu rău, dar mai rău fără rău : iată formula dialecticii condiţiei umane.

Omul e condamnat la o veşnică pendulare între Scilla şi Caribda. Între stress şi spleen, cum scria Schopenhauer. Iar avatarul modern al acestei corvezi sisifice este dihotomia dintre omul însuşi şi imaginea-i mediatică, creată artificial, dar întorcându-se acum asupra propriilor creatori, ca un golem scăpat de sub control.

Societatea modernă condiţionează supravieţuirea de adaptarea la o imagine foarte strâmtă, la un fel de pat al lui Procust virtual. Individul este obligat să-şi apere o imagine care, în bună măsură, nici măcar nu-l reprezintă, iar această luptă îl dezindividualizează încă şi mai tare. Astfel ajunge să se ataşeze de o identitate falsă, care îi aduce mai multe necazuri decât beneficii, dar îl menţine în … în ce ? unde ?

În scena virtuală, care şi-a propus să oglindească lumea, cât mai detaliat, până la o suprapunere perfectă, finală, apocaliptică, dar şi … imposibilă !

2010/02/19 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Găsirea nordului – mistică şi psihanalitică

Mundus imaginalis, ca orice lume care se respectă, are şi o geografie. Că doar fantasmele trebuie să se orienteze şi ele, nu ?

Printre cartografii acestei lumi se numără şi misticii sufiţi :

Atractia polului

Dar ce relevanţă mai pot avea fantasmagoriile astea pentru un modern ?

Modernii s-au zvârcolit ca la un veac, aşa, întru materialism, până să vină cu invenţia care să-i salveze, cel puţin temporar : psihanaliza !

Şi-aşa au reuşit să-şi explice şi combinaţia de real şi fantas(ma)tic din hărţile medievale : acestea ar fi fost nu numai o hartă a exteriorului geografic, ci şi a interiorului psihanalitic, subconştient !

De-ar fi atât de simplu… Mai îndeşi un domeniu, acolo, şi gata, ecuaţia umană e-aproape rezolvată ! Mai avem doar un pic…

2010/02/16 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Schema fanteziei

Din altă carte a lui Agamben, o detaliere a fanteziei premoderne, datorită aceluiaşi traducător :

În gândirea lui Aristotel, centralitatea fantasmei în constelaţia psihică poate fi rezumată grafic în următoarea schemă :


Citește în continuare

2010/02/03 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Fantezie şi experienţă

Agamben glosează, tot acolo, cu un mini-eseu macro-revelator numit „Fantezie şi experienţă”, de a cărui traducere vă puteţi bucura courtesy of ANAMORF :

Nimic nu poate transmite mai bine dimensiunea schimbării care a avut loc în înţelegerea experienţei ca inversarea statutului imaginaţiei. Imaginaţia, care este acum eliminată din cunoaştere ca fiind „ireală”, era pentru antichitate mediul de cunoaştere suprem. Ca intermediar între simţuri şi intelect, permiţând, în fantezie, unirea dintre forma sensibilă şi intelectul potenţial, ea ocupa, în cultura antică şi medievală, exact acelaşi rol pe care cultura noastră îl atribuie experienţei. Departe de a fi ceva ireal, mundus imaginabilis îşi avea realitatea deplină între mundus sensibilis şi mundus intelligibilis, şi era chiar condiţia comunicării dintre ele – adică a cunoaşterii.

Şi cum, după antici, imaginaţia era aceea care Citește în continuare

2010/02/03 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu