ANAMORF

IntraOdiseea

Din nou Culianu

I să-i mai dăm puţin cuvântul genialului nostru magician erotic, pentru denunţarea unor prejudecăţi moderniste :

Există încă obişnuinţa de a crede că viziunea noastră despre lume e despărţită de un abis de aceea a omului Renaşterii. Marca vizibilă a acestei fracturi ar fi tehnologia actuală, fruct al „ştiinţei cantitative“, care se dezvoltă începînd din secolul al XVII-lea. Or, cu toate că cele mai mari autorităţi în istoria ştiinţei ne informează că ideile unor Newton, Kepler, Descartes, Galilei, Bacon n-aveau absolut nimic de-a face cu această pretinsă „ştiinţă cantitativă“, aceleaşi opinii eronate ale strămoşilor noştri, raţionaliştii veacului al XlX-lea, se perpetuează totuşi. Aceştia credeau neclintit în ideea de raţiune şi de progres, pe care o susţineau cu înverşunare.

A postula existenţa unei rupturi între o vîrstă infantilă a omenirii, ce lua sfîrşit o dată cu Renaşterea, şi o vîrstă o maturităţii ei, ce culmina cu apariţia tehnicii moderne, slujea în acel moment scopurile socio-politice ale partizanilor progresului, care-şi închipuiau că sînt, sau care erau efectiv, înconjuraţi de forţe ostile. Astăzi însă, cînd efectele palpabile ale tehnologiei răpesc orice eficacitate unei priviri prea nostalgice, întoarse către trecut, este indispensabil să revizuim radical această atitudine, a cărei intoleranţă pretinde să-i ascundă falsitatea.

Ideea pe care omul modern şi-o face despre magie e foarte stranie : el nu vede în ea decît o îngrămădire rizibilă de reţete şi de metode ce ţin de o concepţie primitivă, neştiinţifică, despre natură. Din nefericire, puţinii „specialişti“ care îndrăznesc explorarea acestui domeniu transportă în el, ca singure instrumente ale voiajului lor, aceleaşi prejudecăţi. Operele care rup cu această tradiţie persistentă pot fi numărate pe degetele unei mîini.

Fireşte, ar fi dificil de susţinut că metoda magiei are ceva de-a face cu metoda ştiinţelor naturii din zilele noastre. Structura materiei era, în ea, complet ignorată, iar fenomenele fizico-chimice erau atribuite unor forţe ostile, activînd în cosmos. Ceea ce magia are în comun cu tehnologia modernă este însă faptul că pretinde să parvină, cu alte mijloace, la aceleaşi rezultate : comunicarea la distanţă, transporturile rapide, călătoriile interplanetare, fac parte din isprăvile curente ale magicianului.

Şi totuşi, nu pe acest plan a continuat magia să existe, rîzîndu-şi de toţi cei care Citește în continuare

2010/02/26 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

ShoeGaze, ţăranilor !

Ştiţi ce-aş face cu voi ăştia, care ascultaţi numai muzică proastă (manele, fuego), de oameni cu WC-ul în fundul curţii ?

V-aş încuia acolo şi v-aş expune numai la „zgomot” din ăsta, până vă explodează căpăţânile alea, tari da’ seci :

2010/02/23 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

… restul e imaginaţie

Cunoaşteţi-vă toate visele pentru numai un click !

Magicianul, Diavolul şi ucenicul vrăjitor

2010/02/22 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Angoasa reprezentării

Eu aş vedea modernitatea sub semnul reprezentării, în primul rând. Sau al imaginarului, al oglinzii, dacă vă place mai mult.

Mass media i-a pus omului în faţă o oglindă, care l-a ajutat să scape de unii din vechii lui demoni, dar l-a adus, prin aceeaşi mişcare, în compania altora, noi.

Dedublarea i-a devenit principala angoasă, iar propria-i imagine îl supune unui terorism interior, insidios, nonviolent dar nu mai puţin virulent.

Genialul aforism al lui Oscar Wilde sintetizează perfect această relaţie perversă, de dragoste/ură, a omului cu imaginea sa :

„Aversiunea faţă de realism este furia lui Caliban care se vede în oglindă. Iar aversiunea faţă de romantism este furia lui Caliban care nu se mai vede în oglindă”…

Rău cu rău, dar mai rău fără rău : iată formula dialecticii condiţiei umane.

Omul e condamnat la o veşnică pendulare între Scilla şi Caribda. Între stress şi spleen, cum scria Schopenhauer. Iar avatarul modern al acestei corvezi sisifice este dihotomia dintre omul însuşi şi imaginea-i mediatică, creată artificial, dar întorcându-se acum asupra propriilor creatori, ca un golem scăpat de sub control.

Societatea modernă condiţionează supravieţuirea de adaptarea la o imagine foarte strâmtă, la un fel de pat al lui Procust virtual. Individul este obligat să-şi apere o imagine care, în bună măsură, nici măcar nu-l reprezintă, iar această luptă îl dezindividualizează încă şi mai tare. Astfel ajunge să se ataşeze de o identitate falsă, care îi aduce mai multe necazuri decât beneficii, dar îl menţine în … în ce ? unde ?

În scena virtuală, care şi-a propus să oglindească lumea, cât mai detaliat, până la o suprapunere perfectă, finală, apocaliptică, dar şi … imposibilă !

2010/02/19 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Găsirea nordului – mistică şi psihanalitică

Mundus imaginalis, ca orice lume care se respectă, are şi o geografie. Că doar fantasmele trebuie să se orienteze şi ele, nu ?

Printre cartografii acestei lumi se numără şi misticii sufiţi :

Atractia polului

Dar ce relevanţă mai pot avea fantasmagoriile astea pentru un modern ?

Modernii s-au zvârcolit ca la un veac, aşa, întru materialism, până să vină cu invenţia care să-i salveze, cel puţin temporar : psihanaliza !

Şi-aşa au reuşit să-şi explice şi combinaţia de real şi fantas(ma)tic din hărţile medievale : acestea ar fi fost nu numai o hartă a exteriorului geografic, ci şi a interiorului psihanalitic, subconştient !

De-ar fi atât de simplu… Mai îndeşi un domeniu, acolo, şi gata, ecuaţia umană e-aproape rezolvată ! Mai avem doar un pic…

2010/02/16 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Amorul curtenesc medieval şi sado-masochismul modern (I)

Continui să-i dau cuvântul lui Agamben :

Eliminarea imaginaţiei din experienţă aruncă o umbră asupra acesteia din urmă. Această umbră este dorinţa, ideea de experienţă ca fugitivă şi inepuizabilă. Pentru că, după o idee deja curentă în psihologia clasică (antică) şi, ulterior, pe deplin dezvoltată în cultura medievală, imaginaţia şi dorinţa sunt strâns legate. Într-adevăr, fantasma, care este adevărata sursă a dorinţei (phantasia ea est, quae totum parit desiderium), este concomitent – ca mediator între om şi obiect – condiţia pentru tangibilitatea obiectului dorinţei şi, prin urmare, în ultimă instanţă, pentru satisfacerea dorinţei.

Descoperirea medievală a iubirii, din operele poeţilor provensali şi stilnovo este, din acest punct de vedere, descoperirea că dragostea nu-şi ia ca obiect lucrul senzorial imediat, ci fantasma; adică, pur şi simplu descoperirea caracterului fantasmatic al iubirii. Dar, dată fiind natura mediatoare a imaginaţiei, înseamnă că fantasma este de asemenea şi subiectul, nu numai obiectul, erosului. De fapt, cum dragostea îşi are singurul loc în Citește în continuare

2010/02/04 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 17 comentarii