ANAMORF

IntraOdiseea

Ce este adevărul ? (II)

(continuare)

De-aici rezultă că conceptul de adevăr este dublu, desemnând atât ceea ce se arată, cât şi faptul arătării.

Ceea ce se arată este cerul noros, sau egalitatea razelor.

Dar faptul arătării nu are nimic în comun cu ceea ce se arată, cu norii sau cu geometria; ba este chiar total indiferent la ceea ce se-arată. Acelaşi fapt, de a se arăta, stă la baza unor apariţii foarte diferite între ele : cerul noros, formele geometrice, frumuseţea unei picturi, furia oamenilor care se ucid între ei, zâmbetul unui copil, etc.

Faptul de-a se arăta e la fel de indiferent, la ceea ce se arată, ca lumina la ceea ce este luminat.

Dar faptul de-a se arăta e indiferent la ceea ce se-arată numai fiindcă diferă, prin natura lui, de ceea ce se-arată.

Iar acest fapt, de-a se arăta, considerat în el însuşi şi ca atare, este, nici mai mult nici mai puţin, decât Citește în continuare

2010/02/23 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

Imaginarul : creaţie în domeniul socio-istoric (VI)

(continuare)

Permiteţi-mi să-ncep cu nişte fapte banale.

Nu există societate fără aritmetică. Nu există societate fără mit.

În societatea de astăzi, artimetica este, cu siguranţă, unul din miturile principale.

Dar nu există, şi nici nu poate exista, o bază „raţională” pentru domnia cantităţii în societatea contemporană !

Cantitatea este doar expresia uneia din semnificaţiile ei imaginare dominante : orice nu poate fi numărat, nu există.

Dar putem face un pas încă şi mai departe.

Nu există mit fără aritmetică, şi nici aritmetică fără mit !

(Permiteţi-mi să adaug că cel mai important lucru despre mit nu este, cum susţine structuralismul, că Citește în continuare

2010/02/20 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Imaginarul : creaţie în domeniul socio-istoric (V)

(continuare)

4. Finalitatea (sau „teleonomia”, cum îi zice ultima modă din ştiinţă) pare-a fi o categorie inevitabilă, când cineva se ocupă de fiinţa vie, ca şi de societate. Dar procesele din fiinţa vie sunt guvernate de „finalitatea” conservării ei (dar fără să uităm că „finalitatea” finală a fiinţei vii este învăluită într-un dens mister), care are ea însăşi, ca „finalitate”, conservarea speciei, care urmăreşte, la rândul ei, „finalitatea” conservării biosferei, a biosistemului, ca întreg. Pe când în cazul societatăţii, deşi majoritatea „finalităţilor” îi sunt guvernate tot de-un „principiu de conservare”, această „conservare” este, în ultimă instanţă, a unor „atribute” „arbitrare” şi specifice fiecărei societăţi – semnificaţiile ei social imaginare.

5. Pentru tot ceea ce este pentru o fiinţă vie, un metaobservator poate găsi un corelat fizic. Dar nu poate face acelaşi lucru în cazul unei societăţi, care creează un fel de fiinţă, fără corelate fizice, masiv şi global : spirite, zei, păcate, virtuţi, „drepturi ale omului”, ş.a.m.d. Ba mai mult, acest fel de fiinţă este întotdeauna, pentru societate, de un rang mai înalt decât fiinţa „pur fizică”.

6. Societatea crează un nou tip de autoreferinţă : Citește în continuare

2010/02/19 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Bourdieu vs. Aron (sau Revel)

Îl întrerup oleacă pe Maistru’ Casto, pentru a vă supune atenţiei un articolaş scurt dar concis, cum îmi plac (şi) mie, despre unul din corifeii mondiali ai intelectualităţii postbelice dar belicoase.

Faceţi un simplu click (cu mouse-ul !) pe link-ul de mai jos (click pe link, click pe link ! sună ca un clopoţel…) şi peste numai un minuţel veţi fi la curent cu bună parte din „războaiele culturale” în desfăşurare :

http://www.dilemaveche.ro/old/arhiva_dilema/381/Alexandr.htm

Ei, a fost greeeu ?

2010/02/18 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Dezvăluirile cutremurătoare continuă !

Multe lucruri au rămas ascunse, încă de la „întemeierea lumii”… Dar acum e sfârşitul, şi ele ies la iveală, pentru cine are minte să (le) înţeleagă !

Unul din ultimii profeţi şi filozofi greci este Cornelius Castoriadis, acest „Raymond Aron al stângii”, care, ca şi Giorgio Agamben, s-a îndepărtat de „tovarăşii de drum”, pentru a căuta adevărul, de necuprins chiar şi pentru cele mai generoase ideologii…

Vă prezentăm, în premieră, o traducere a unui text esenţial, care revoluţionează modul obişnuit de a privi lucrurile.

Ieşiţi din Matrix, dacă aveţi curaj, călăuziţi de Castoriadis !

2010/02/17 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Când am început, taică, să ne modernizăm ?

Mulţi cititori, din Caracal şi Mizil, dar şi din alte zone sinistrate intelectual, mă întreabă, scărpinându-se nedumeriţi în cap, care-i treaba cu „modernismu’ ăla”, sau cu modernitatea, fiindcă anistorismul lor multimilenar nu poate să-şi reprezinte şi o altfel de societate decât cea a prezentului imediat-interesat.

Cel mai bine e de început cu … începutul. Când a apărut modernismul ? De când am început să ne modernizăm ?

Mulţi mintoşi nevoie mare s-au luat la trântă cu problema asta, şi o bună trecere în revistă a ipotezelor formulate poate fi citită în articolaşul de colea :

Începuturile modernităţii

E departe de-a fi o explicaţie exhaustivă, dar e un … început suficient de temeinic, pentru ăi noi în problematică.

2010/02/17 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu