ANAMORF

IntraOdiseea

Ce este adevărul ? (IV)

(continuare)

Natura concepută de greci nu era, fără îndoială, diferită de această auto-producere de „afară“ ca adevăr originar al lumii. Iar gândirea modernă formulează, deşi inexact, acelaşi adevăr. Conştiinţa e înţeleasă, în primul rând, ca subiect, care se referă la un obiect. Dar acest subiect riscă să fie luat drept altceva, drept o substanţă conştientă sau spirituală, care-ar avea proprietatea de a se referi la obiecte.

Iată de ce e important de înţeles că conştiinţa nu e nimic altceva decât această referire la obiect. Este „conştiinţă de ceva“, intenţionalitate pură, mişcându-se, autodepăşindu-se spre obiect şi, mai ales, spre acel „afară“, unde totul se arată ca „ob-iect“, ca „în-faţă“, ca „fenomen“.

Autoexteriorizarea exteriorului „afară“-lui, pe care o numim „lume“, nu este o afirmaţie metafizică sau speculativă, de genul care să-l lase pe cititor nesigur ori în dubiu. A spune că lumea e adevăr înseamnă a spune că ea manifestă, face să se-arate.

Ceea ce trebuie să înţelegem acum e cum manifestă lumea, cum se realizează această manifestare pură. Iar întâmplarea face ca, această autoexteriorizare a exteriorităţii, unde se formează orizontul de vizibilitate a lumii, „afară“-le ei, să mai aibă un nume, binecunoscut nouă : Citește în continuare

Anunțuri

2010/02/24 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Idei şi credinţe (II)

Există, deci, idei cu care trăim, de aceea le numesc gânduri, şi idei în care trăim, care par să existe aici înainte ca noi să începem a gândi.

După ce am observat acest lucru, ceea ce surprinde este că şi unele şi celelalte se numesc idei. Identitatea de nume este singurul aspect care deranjează distincţia dintre două lucruri, a căror nepotrivire este evidentă, fără chiar a avea în faţă aceşti doi termeni : credinţe şi gânduri. Incongruenţa dintre un acelaşi nume şi două lucruri atât de diferite nu este, totuşi, o întâmplare, nici o neatenţie. Ea provine dintr-o incongruenţă mai adâncă : din confuzia dintre două probleme radical diferite, care cer două moduri de a gândi şi de a numi, nu mai puţin diferite.

Dar să lăsăm acum această latură a demersului : este prea confuză. Este de ajuns să observăm că „ideea” este un termen al vocabularului psihologic, şi că psihologia, ca toate ştiinţele particulare, are o jurisdicţie subordonată. Adevărul conceptelor sale este relativ, ţinând seama de conţinutul specific psihologiei, şi are importanţă în orizontul pe care acest conţinut îl creează şi îl delimitează. Astfel, când psihologia afirmă despre ceva că este o „idee”, nu pretinde că a spus cel mai decisiv lucru, cel mai real lucru despre ea. Singurul punct de vedere care nu este specific şi relativ este cel al vieţii, pentru simplul motiv că toate celelalte se află în interiorul acesteia, şi sunt simple perfecţionări ale acesteia. Ca fenomen vital, credinţa nu se aseamănă prin nimic cu gândul : funcţia ei, în organismul existenţei noastre, este total distinctă şi, în mod cert, antagonică. Ce importanţă poate avea, în comparaţie cu aceasta, faptul că, în perspectivă psihologică, şi una, şi cealaltă, sunt „idei” şi nu sentimente, voinţe etc ?

E bine, deci, să lăsăm acest termen „idei” pentru a desemna tot ceea ce apare, în viaţa noastră, ca rezultat al activităţii noastre intelectuale. Dar credinţele ni se prezintă cu un caracter opus. Nu ajungem la ele în urma unui efort de înţelegere, ci ele operează în interiorul nostru, când începem să ne gândim la ceva. De aceea nu obişnuim să le formulăm, ci ne mulţumim să ne referim la ele, cum procedăm cu tot ceea ce face parte din realitatea însăşi. Teoriile, în schimb, chiar şi cele mai veridice, există doar în timp ce sunt gândite : de aici şi nevoia de a fi formulate.

Aceasta dezvăluie, cu siguranţă, că toate lucrurile la care ne gândim are pentru noi, ipso facto, o anumită realitate problematică, şi ocupă în viaţa noastră un loc secundar, dacă o comparăm cu credinţele noastre autentice. La acestea nu ne gândim acum sau după aceea : relaţia noastră cu ele constă în ceva mult mai eficient; constă în … Citește în continuare

2010/02/15 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Hormonoscop Onania

Veşti proaste : din cauza conjuncţiei nefaste şi nefireşti dintre Taur şi Berbec, nativii acestor două zodii vor avea o perioadă dezastruoasă, în ce priveşte viaţa de cuplu. Zodiile Vărsătorului şi Cântarului vor fi şi ele afectate în bună măsură, iar Leii şi Peştii vor umbla în mâini pe scări şi vor fi arestaţi pentru gesturi obscene la adresa vânzătoarelor din piaţă de etnie bulgară şi roma.

Celelalte zodii sunt avertizate să folosească mănuşi medicale din cauciuc, prezervative turcoaz şi cât mai multă sare de lămâie roz.

Grave disfuncţii ejaculatorii, accese subite de frigiditate, tuse seacă şi erupţii suspecte în zonele erogene vor determina certuri, părăsiri de parteneri, beţii animalice, ca şi o epidemie de onanism ce va concura cu cele mai emo pubertăţi.

Se recomandă nefolosirea transportului în comun decât cu tampoane igienice intime bucale şi toracice, nevizionarea „Norei pentru mama” decât cu unghiile netăiate de-o lună plină, consum de varză murată cu oţet, administrare externă de şocuri electrice moderate, clisme cu „Izvorul Minunilor” şi urinoterapie intensivă.

2010/02/14 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu