ANAMORF

IntraOdiseea

Confesiuni socio-estetice

Mi-a displăcut dintotdeauna frumuseţea prea evidentă.

Mi se pare că prea mi se oferă uşor, prea nu mă lasă şi pe mine să fac ceva, să contribui, şi eu, cumva, la „anamorfoza” ei.

De aceea, renascentismul mă lasă rece, iar manierismul său – cu-atât mai mult.

Dar ceea ce mă deranjează cel mai tare, este obligaţia, „socială”, de-a avea câte un orgasm estetic, la comandă, ori de câte ori mă întâlnesc cu ceva plebiscitat automat ca meritând asta !

Iar parveniţii mă consideră, din cauza asta, un filistin, un Caliban, chiar, incapabil să se bucure de frumos…

Pe mine !

Normal că asta nu m-a făcut să mă apropii de ei, ca să nu zic c-am ajuns să le asociez o parte importantă din frumuseţea „gratuită” a lumii

Aşa că a trebuit să mă refugiez în locurile retrase, în cotloanele umbroase şi puţin umblate, unde pot să-mi desfăşor reveriile în linişte, şi să mi le împletesc, ca iedera, cu ruinele, cu resturile de la festinul estetic general.

2010/02/21 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Amorul curtenesc medieval şi sado-masochismul modern (I)

Continui să-i dau cuvântul lui Agamben :

Eliminarea imaginaţiei din experienţă aruncă o umbră asupra acesteia din urmă. Această umbră este dorinţa, ideea de experienţă ca fugitivă şi inepuizabilă. Pentru că, după o idee deja curentă în psihologia clasică (antică) şi, ulterior, pe deplin dezvoltată în cultura medievală, imaginaţia şi dorinţa sunt strâns legate. Într-adevăr, fantasma, care este adevărata sursă a dorinţei (phantasia ea est, quae totum parit desiderium), este concomitent – ca mediator între om şi obiect – condiţia pentru tangibilitatea obiectului dorinţei şi, prin urmare, în ultimă instanţă, pentru satisfacerea dorinţei.

Descoperirea medievală a iubirii, din operele poeţilor provensali şi stilnovo este, din acest punct de vedere, descoperirea că dragostea nu-şi ia ca obiect lucrul senzorial imediat, ci fantasma; adică, pur şi simplu descoperirea caracterului fantasmatic al iubirii. Dar, dată fiind natura mediatoare a imaginaţiei, înseamnă că fantasma este de asemenea şi subiectul, nu numai obiectul, erosului. De fapt, cum dragostea îşi are singurul loc în Citește în continuare

2010/02/04 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 17 comentarii

Lipsa de experienţă

Giorgio Agamben, deşi stângist, scrie nişte texte pentru care l-ar invidia şi-un conservator înrăit… Iată un prim fragment, tradus din „Distrugerea experienţei”, după care urmează comentariul traducătorului :

Chestiunea experienţei mai poate fi abordată astăzi numai prin a recunoaşte că experienţa … nu ne mai este accesibilă. Pentru că, aşa cum omul modern a fost privat de propria-i biografie, tot aşa şi experienţa i-a fost expropriată. Într-adevăr, incapacitatea lui de a avea, şi de a comunica, experienţe, este probabil una din puţinele certitudini de sine pe care le mai poate revendica.

Încă din 1933, Walter Benjamin a diagnosticat corect această „sărăcie de experienţă” a epocii moderne; el i-a localizat originea în catastrofa Primului Război Mondial, de pe ale cărui câmpuri de luptă

oamenii s-au întors … reduşi la tăcere – nu mai bogaţi, ci mai săraci în experienţă comunicabilă… Ceea ce 10 ani mai târziu avea să se reverse Citește în continuare

2010/02/02 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ratări şi realizări

O să spuneţi : tre’ s-o fi dat în bară big time ca să gândeşti aşa ! astea-s pretexte şi scuze de loser

Iar eu o să vă răspund : e-un loser mai mare ăla care se crede winner !

Şi-o să invoc celebrul pariu al lui Pascal : dacă toate succesele de pe lumea asta sunt iluzorii, atunci suntem oricum chit.

Dacă nu … atunci de ce sunt finite ? De ce nu vă puteţi bucura de ele la nesfârşit ?

Vă bucuraţi când daţi lovitura; bun. Vă mai bucuraţi o bucată de timp după aceea; iarăşi bine. Pe urmă vin altele şi uitaţi; vă mai amintiţi de lovitura dată cine ştie când, şi iar vă bucuraţi. Dar nici această bucurie nu ţine la nesfârşit; oricât de „paseist” ai fi, nu poţi trăi numai din amintiri ! Ba, la un moment dat, chiar şi cele mai plăcute amintiri devin amare, când le compari cu un prezent decăzut…

Mie daţi-mi ceva care ţine. Ceva real.

2010/02/01 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Homo patiens

Nu noi ne mişcăm în lume, ci lumea se mişcă în noi; sau prin noi, mai bine zis.

Din punctul ăsta de vedere, existenţa noastră este esenţial pasivă. Nu noi trăim viaţa, ci viaţa ne trăieşte pe noi, ni se petrece nouă.

Mişcarea noastră prin lume e la fel de iluzorie ca atunci când eşti într-un tren, care stă pe loc, şi vezi pe fereastră un alt tren, care se mişcă, şi îţi spui că, de fapt, trenul tău este cel care se mişcă, faţă de celălalt, care stă pe loc…

Poţi rămâne pe loc şi să fii la fel de activ ca cineva care e tot timpul în mişcare. Dacă nu chiar mai activ : fiindcă, dacă activitatea acestuia e iluzorie, pasivitatea ta e reală.

O să ziceţi : vrei să spui că lumea e o iluzie, ca maya hindusă ?

Iar eu o să vă răspund : nu, nu lumea e o iluzie, ci atitudinea noastră, faţă de ea, o face să fie aşa…

Atunci cum e lumea ?

Nu ştiu.

Dar ştiu că „am apucat-o de capătul greşit”, cum zic englezii…

Trăim pe dos.

2010/02/01 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Magia erotică (XI)

Despre magie ca psihosociologie generală
(continuare)

O societate omogenă, ideologic sănătoasă şi guvernabilă.

Manipulatorul total al lui Giordano Bruno se însărcinează să le dea subiecţilor o educaţie şi o religie potrivite : „Trebuie îndeosebi să avem o grijă extremă cu privire la locul şi la modul în care cineva este educat, la studiile pe care le-a urmat, sub înrîurirea cărei pedagogii, cărei religii, cărui cult, cu ce cărţi şi cu ce autori. Căci aceste lucruri generează prin sine, iar nu prin accident, toate calităţile subiectului […]”.

Controlul şi selecţia sînt stîlpii ordinii. Nu e necesar să ai imagi­naţie, ca să înţelegi că funcţia manipulatorului brunian a fost preluată de Stat, şi că acest nou „magician integral” are în sarcină să producă instrumentele ideologice necesare în vederea obţinerii unei societăţi uniforme. Orice educaţie creează nişte aşteptări, pe care Statul însuşi nu este în măsură să le satisfacă. Pentru cei frustraţi, există centrale ideologice care creează aşteptări alternative. Dacă Statul produce ”cultura”, aceste alte centre de manipulare produc „contra-cultura”, care se adresează în primul rînd marginalilor.

Nu trebuie să ne înşelăm asupra caracterului modelor culturale alternative : Citește în continuare

2010/01/31 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu