ANAMORF

IntraOdiseea

BritPop BlueTonic

Dacă v-a plăcut, mai serviţi o porţie !

Apăsaţi aici şi luaţi-vă zborul :

Anunțuri

2010/02/21 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Owen Barfield : Aparenţă şi ipoteză

Cunoaşterea avea, după Platon, trei stadii sau grade.

Primul şi cel mai de jos nu depăşea simpla observaţie. Cum tot ceea ce percepem e într-o continuă schimbare [devenire], apărând şi dispărând, tipul ăsta de cunoaştere nu poate cuprinde nimic permanent, şi deci nimic care-ar putea fi justificat numit „adevăr”.

La polul opus, cel mai înalt grad – singurul care poate fi justificat numit cunoaştere – este în întregime extrasenzorial. El este contemplaţia, de către intelectul pur, a ideilor divine şi, mai presus de orice, a Binelui Suprem.

Iar unirea acestor două, adică a intelectului pur şi a cunoaşterii senzoriale, produce o activitate mentală intermediară, pe care Platon o stigmatiza ca „bastardă” – deşi le impunea tuturor elevilor săi s-o studieze, ca pregătire pentru, şi mijloc către, adevărata cunoaştere. Această activitate intermediară era geometria; sau, cum am spune astăzi, matematica.

Aceste trei grade ale cunoaşterii corespundeau la trei nivele diferite de astronomie. Primul, cel al observaţiei, se rezuma la simpla înregistrare a mişcărilor astrelor, fără a încerca să le explice, sau să le reducă la vreun sistem. De-aici ne putem ridica la cea de-a doua astronomie, care încerca să explice mişcările aparent arbitrare ale planetelor, de exemplu, prin a presupune că în spatele lor se află modele geometrice regulate. Prin exerciţiul acestei geometrii terestre, putem deveni capabili de a ne ridica, până la urmă, până la a treia, şi cea mai înaltă, astronomie, adică până la singura cunoaştere adevărată; care este o participare neumbrită la însăşi Mintea divină, sau la Cuvântul divin însuşi.

Înţelepciunea reală, spre deosebire de rezultatul ei, nu cu totul lipsit de valoare, din adevărurile permanente ale geometriei, se manifestă numai aceluia care participă, într-un grad oricât de mic, la Intelectul divin pur. Această participare inteligibilă [corespunzătoare intelectului, şi opusă corporalităţii – n. trad.], privilegiu al filosofiei şi, nu în ultimă instanţă, al iniţierii, nu era mistică, pentru că experienţa mistică este, în esenţa ei, diferită de experienţa obişnuită. Pe când participarea platonică sau aristotelică, care era cunoaşterea adevărată, era simpla participare semi-conştientă, a fiecărui om (participare în virtutea căreia el era om), curăţată de devenirea greoaie şi confuză, depusă pe ea de cealaltă abordare, intermediată de simţuri.

Platon a mers încă şi mai departe Citește în continuare

2010/02/19 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Găsirea nordului – mistică şi psihanalitică

Mundus imaginalis, ca orice lume care se respectă, are şi o geografie. Că doar fantasmele trebuie să se orienteze şi ele, nu ?

Printre cartografii acestei lumi se numără şi misticii sufiţi :

Atractia polului

Dar ce relevanţă mai pot avea fantasmagoriile astea pentru un modern ?

Modernii s-au zvârcolit ca la un veac, aşa, întru materialism, până să vină cu invenţia care să-i salveze, cel puţin temporar : psihanaliza !

Şi-aşa au reuşit să-şi explice şi combinaţia de real şi fantas(ma)tic din hărţile medievale : acestea ar fi fost nu numai o hartă a exteriorului geografic, ci şi a interiorului psihanalitic, subconştient !

De-ar fi atât de simplu… Mai îndeşi un domeniu, acolo, şi gata, ecuaţia umană e-aproape rezolvată ! Mai avem doar un pic…

2010/02/16 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Drumul spre Iad e pavat cu intenţii bune…

„Ilumeniştilor” noştri li se trăgea din angoasa vinovăţiei, care la rândul ei, era mai mult (contra)reformistă decât creştină

Pe urmă, cum scria acelaşi Tocqueville, în aceeaşi lucrare, o altă cauză a Revoluţiei a fost poziţia de homo scholasticus rupt de realitate al aceloraşi intelectuali.

Având ei atâta „scoleu” la îndemână (mă exprim aşa, deşi ştiu că skhole-ul era cu totul altceva decât timpul liber de azi sau loisir-ul…), şi fiind îndoctrinaţi cu o înţelegere greşită, pietistă (nu că ortodoxia noastră ar fi mai brează), a creştinismului (care stipula că un credincios trebuie să se simtă în permanenţă vinovat), şi-au uşurat conştiinţa într-o … teorie egalitaristă.

2010/02/16 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Anaforism

Dacă-i ceri omului să facă mai mult decât poate, o să vezi că nu mai face nici măcar atât cât poate !

2010/02/11 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

Amorul curtenesc medieval şi sado-masochismul modern (II)

Şi partea a doua, cu sado-masochismul :

Dar, odată ce imaginaţia a fost exclusă din experienţă, ca fiind ireală, iar locul i-a fost luat de către ego cogito (devenit acum subiectul dorinţei, „ens percipiens ac appetens”, în cuvintele lui Leibniz), statutul dorinţei se schimbă radical : devine esenţial insaţiabil. În acelaşi timp, fantasma, care media şi garanta tangibilitatea obiectului dorinţei (permiţându-i să fie experimentat), acum devine chiar suma intangibilităţii lui (a neexperimentabilităţii obiectului).

Astfel, în Sade (invers decât la medievali), Eul doritor, excitat de fantasmă („il faut monter un peu son imagination”, reiterează personajele marchizului), găseşte înaintea lui numai un corp, un obiectum, pe care nu-l mai poate decât consuma şi distruge, fără să se mai satisfacă (subiectul, Eul) vreodată, de vreme ce în el (în obiect) fantasma este infinit de evazivă şi de ascunsă.
Citește în continuare

2010/02/04 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu