ANAMORF

IntraOdiseea

Imaginarul : creaţie în domeniul socio-istoric (VI)

(continuare)

Permiteţi-mi să-ncep cu nişte fapte banale.

Nu există societate fără aritmetică. Nu există societate fără mit.

În societatea de astăzi, artimetica este, cu siguranţă, unul din miturile principale.

Dar nu există, şi nici nu poate exista, o bază „raţională” pentru domnia cantităţii în societatea contemporană !

Cantitatea este doar expresia uneia din semnificaţiile ei imaginare dominante : orice nu poate fi numărat, nu există.

Dar putem face un pas încă şi mai departe.

Nu există mit fără aritmetică, şi nici aritmetică fără mit !

(Permiteţi-mi să adaug că cel mai important lucru despre mit nu este, cum susţine structuralismul, că Citește în continuare

Reclame

2010/02/20 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Imaginarul : creaţie în domeniul socio-istoric (V)

(continuare)

4. Finalitatea (sau „teleonomia”, cum îi zice ultima modă din ştiinţă) pare-a fi o categorie inevitabilă, când cineva se ocupă de fiinţa vie, ca şi de societate. Dar procesele din fiinţa vie sunt guvernate de „finalitatea” conservării ei (dar fără să uităm că „finalitatea” finală a fiinţei vii este învăluită într-un dens mister), care are ea însăşi, ca „finalitate”, conservarea speciei, care urmăreşte, la rândul ei, „finalitatea” conservării biosferei, a biosistemului, ca întreg. Pe când în cazul societatăţii, deşi majoritatea „finalităţilor” îi sunt guvernate tot de-un „principiu de conservare”, această „conservare” este, în ultimă instanţă, a unor „atribute” „arbitrare” şi specifice fiecărei societăţi – semnificaţiile ei social imaginare.

5. Pentru tot ceea ce este pentru o fiinţă vie, un metaobservator poate găsi un corelat fizic. Dar nu poate face acelaşi lucru în cazul unei societăţi, care creează un fel de fiinţă, fără corelate fizice, masiv şi global : spirite, zei, păcate, virtuţi, „drepturi ale omului”, ş.a.m.d. Ba mai mult, acest fel de fiinţă este întotdeauna, pentru societate, de un rang mai înalt decât fiinţa „pur fizică”.

6. Societatea crează un nou tip de autoreferinţă : Citește în continuare

2010/02/19 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Imaginarul : creaţie în domeniul socio-istoric (II)

(continuare)

Omul există numai în, şi prin, societate, care este, întotdeauna, istorică. Societatea ca atare este o formă, iar fiecare societate dată este o formă particulară, dacă nu chiar una singulară. Forma implică organizare, sau, cu alte cuvinte, ordine (sau, dacă vreţi, ordine/dezordine, adică ordine şi dezordine).

Nu o să-ncerc să definesc aceşti termeni : formă, organizare, şi ordine. Ci o să-ncerc să arăt că ei capătă un însemnat nou sens, în domeniul socio-istoric.

În acest domeniu, se ridică două întrebări fundamentale; prima fiind „Ce anume ţine o societate la un loc ?” Cu alte cuvinte : care este baza unităţii, coeziunii, şi diferenţierii organizate a fantastic de complexei reţele de fenomene, pe care o observăm în fiecare societate ? Dar ne mai confruntăm, de asemenea, cu mutiplicitatea şi diversitatea societăţilor, şi cu dimensiunea istorică din fiecare societate, exprimată ca o alterare a ordinii sociale date, care poate duce la un (subit sau nu) sfârşit al „vechii ordini”, şi la instituirea uneia noi. Astfel, ni se pune şi-a doua întrebare : „Ce anume produce noi, sau alte, forme de societate ?” [n. trad. : întrebarea nicasiană „Cum e cu putinţă ceva nou”, pusă socio-istorio-logic]

Răspunsul la prima întrebare este : Citește în continuare

2010/02/18 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Găsirea nordului – mistică şi psihanalitică

Mundus imaginalis, ca orice lume care se respectă, are şi o geografie. Că doar fantasmele trebuie să se orienteze şi ele, nu ?

Printre cartografii acestei lumi se numără şi misticii sufiţi :

Atractia polului

Dar ce relevanţă mai pot avea fantasmagoriile astea pentru un modern ?

Modernii s-au zvârcolit ca la un veac, aşa, întru materialism, până să vină cu invenţia care să-i salveze, cel puţin temporar : psihanaliza !

Şi-aşa au reuşit să-şi explice şi combinaţia de real şi fantas(ma)tic din hărţile medievale : acestea ar fi fost nu numai o hartă a exteriorului geografic, ci şi a interiorului psihanalitic, subconştient !

De-ar fi atât de simplu… Mai îndeşi un domeniu, acolo, şi gata, ecuaţia umană e-aproape rezolvată ! Mai avem doar un pic…

2010/02/16 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Idei şi credinţe (I)

Când dorim să înţelegem un om, viaţa lui, mai înainte de orice trebuie să aflăm ce idei are. De când europeanul crede că are „simţ istoric”, acesta constituie exigenţa elementară. Cum să nu influenţeze existenţa unei persoane ideile sale şi ale timpului său ? E un lucru evident. Perfect; dar problema este şi destul de echivocă şi, după părerea mea, insuficienta claritate a ceea ce căutăm când vrem să aflăm ideile unui om, sau ale unei epoci, ne împiedică să ne facem o imagine limpede asupra vieţii, asupra istoriei sale.

Prin expresia „ideile unui om” ne putem referi la lucruri foarte diferite. De exemplu : gândurile care îi trec prin minte în legătură cu un lucru sau cu altul, şi cele care îi trec prin minte aproapelui său, pe care le repetă şi le adoptă. Aceste gânduri pot avea gradele cele mai diferite de adevăr. Pot fi chiar şi „adevăruri ştiinţifice”. Asemenea diferenţe nu au o mare importanţă, însă capătă importanţă faţă de problema, mult mai radicală, pe care o expunem acum. Căci fie că sunt gânduri obişnuite, fie riguroase „teorii ştiinţifice”, mereu va fi vorba despre ideile care îi vin omului, originale sau insuflate de cel din preajmă. Dar lucrul acesta implică, evident, faptul că omul se afla deja aici, înainte de a-i veni, sau de a adopta, ideea. Aceasta ia naştere, într-un fel sau altul, într-o viaţă care există înaintea ideii. Dar nu există viaţă umană care să nu fie, desigur, constituită din anumită credinţe de bază sau, altfel spus, ridicată pe acestea. A trăi înseamnă a trebui să fii legat de ceva, a fi cu lumea şi cu sine însuşi. Însă această lume şi acest „sine însuşi”, întâlnite de om, îi apar deja sub specia unei interpretări, sub forma unor „idei”, despre lume şi despre el însuşi.

Acum ne lovim de un alt strat de idei avute de om. Dar cât de diferite de acelea care îi trec prin minte, sau pe care le adoptă ! Aceste „idei” de bază, pe care le numesc „credinţe”, se va vedea de ce, nu se nasc într-o anumită zi şi oră ale existenţei noastre; nu ajungem la ele printr-un act special de gândire; nu sunt, pe scurt, gânduri pe care le avem; nu sunt idei nici măcar de acel tip, mai elevat prin perfecţiune logică, pe care le numim raţionamente. Dimpotrivă, aceste idei, care sunt într-adevăr „credinţe”, constituie înfăţişarea vieţii noastre, şi de aceea nu au caracter de conţinuturi particulare, în cadrul acesteia. Se poate spune că nu sunt idei pe care le avem, ci idei a ceea ce suntem. Mai mult încă; tocmai pentru că sunt credinţe fundamentale, se confundă, pentru noi, cu însăşi realitatea; sunt lumea şi fiinţa noastră, şi îşi pierd, deci, caracterul de idei, de gânduri ale noastre, din acelea pe care am fi putut, foarte bine, să nici nu le fi avut.

Când ne dăm seama de diferenţa existentă între aceste două straturi de idei, apare clar rolul diferit pe care ele îl joacă în viaţa noastră. Şi astfel, enorma diferenţă de rang funcţional. Despre ideile-instanţe [ocurrencias] despre care se ştie că includ adevărurile cele mai riguroase ale ştiinţei, putem spune că le producem, le susţinem, le discutăm, le propagăm, ne luptăm pentru ele, şi chiar suntem în stare să murim pentru ele. Ceea ce nu putem este … să Citește în continuare

2010/02/15 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Am piatra filosofală, dar nu pot s-o vând !

La bază trebuie să fie o experienţă primară, (an)arhetip al tuturor celorlalte experienţe…

Sau o impresie originară, care ar întoarce fenomenologia pe dos, după Michel Henry.

Asta-i

2010/02/14 Posted by | ANAMORF | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu