ANAMORF

IntraOdiseea

Anamorfoze

Anamorfoza unui fenomen este definită de apariţia lui, prin atingerea unui subiect (contingere). Fenomenul traversează distanţa care îl duce (ana-) spre asumarea unei forme (-morphosis), după o axă imanentă, care întâlneşte, în fiecare caz, un subiect, în diverse modalităţi (sosire, întâmplare, impunere), într-un punct fenomenologic precis. Subiectul este şi el aliniat după o direcţie riguros determinată de anamorfoza fenomenului, care nu-i lasă subiectului deloc de ales, în nicio privinţă, ci din contră, îl supune apariţiei sale. Dacă subiectul nu se găseşte exact în punctul de întâlnire desemnat de anamorfoza fenomenului, pur şi simplu n-o să-l vadă – cel puţin ca atare, cum este el dat.

Pere Marion, într-o încercare fănăticuţă de a restabili obiectivitatea divinului, porneşte de la obiectul fenomenal d(on)at, şi nu de la subiectul fenomenologic „adonat”, ceea ce nu e chiar „aliniat” cu mine…

Anamorfoza lui (a lui Marion sau a fenomenului; alegeţi cum vă place) se referă numai la cazuri particulare, punctuale, chiar dacă încearcă (ăsta nu poate fi decât Marion) s-o generalizeze. Anamorfoza mea e dintru-nceput; e arhetipul anamorfozelor particulare, şi posibilitatea lor. Simpla mea existenţă, prezenţă, în lume (in-der-welt-sein, ca şi dasein), mă expune unei anamorfoze continue, chiar dacă eu o neglijez sau o ignor, concentrându-mă la anamoarfele ălelalte, particulare, obiectuale…

Anunțuri

10 comentarii »

  1. …mai e ceva de zis, oare? explicativ, explicatii si definire. Ce-a mai ramas? Probabil intelegere si anamorfoza, patrundere si cunoastere, citire si aprofundare , emancipare si respect..

    Comentariu de Silviu | 2010/02/03

  2. Dacă le ai mata pe astea, încât îţi sare-n ochi lipsa lor la alţii, demonstreaz-o în scris !

    Comentariu de ANAMORF | 2010/02/03

  3. M-ai inteles gresit. evocam posibilitatile, doar atat. In rest, apreciere si respect pt. ce scrii.

    Comentariu de Silviu | 2010/02/03

  4. Serios ? atunci scuze…

    Comentariu de ANAMORF | 2010/02/03

  5. Multumesc, apreciez politetea. Nu toti ne exprimam ironic opiniile sau comentariile. Dupa mai multe „dispute’ ironice pe anumite blog-uri, mai ca nu mai poti deosebi realitatea fata de impostura, aprecierea fata de ” mistocareala” s.a. dar, dupa cum stii, astea-s vremurile, asta-i trendul blogeristic, de obicei.

    Comentariu de Silviu | 2010/02/03

  6. Nu ştiu la alţii cum e, da’ noi românii sigur suferim de băşcălită cronică !

    Nu mă supără ironia, decât când e pur gratuită, făcută aşa, numai de dragul ei înseşi…

    Ai dreptate şi cu neputinţa de-a mai deosebi sinceritatea de băşcălie.

    Comentariu de ANAMORF | 2010/02/03

  7. Gata, plec! dar, sper sa revin, sa citesc ceva intaresant, sa invat ceva nou, sa ma simt om ” viu” s.a.m.d. Hihihihi, nice talkin’! Bye.

    Comentariu de Silviu | 2010/02/03

  8. Vino, vino !

    Că la mine-aicea e-o secetă de comentarii teribilă, monşer…

    Comentariu de ANAMORF | 2010/02/03

  9. Am avut azi-noapte un vis ciudat de coerent (de la o vreme, nu stiu de ce, dorm prea mult si visez aidoma – poate ca am obosit de atata viata si atata realitate problematica). Se facea ca a aparut un nou tip de cancer, « fara forma », sau « cancerul lipsei de forma », « cancerul de-formarii » – a-morphe. Am facut abia la trezire legatura cu Morpheus, visul.
    Asadar, a existat un caz zero – Christina Applegate (nu stiu exact legatura onirica – poate pentru ca s-a operat de noduli la san, poate pentru ca a jucat in filmul ala cu Printul transformat in broasca, sau poate doar ca era blonda – nu stiu). Nu comporta nimic tumoral acest cancer. Pur si simplu, trupul isi pierde forma, se deformeaza, se ne-defineste, ori prin largire, ori prin stramtorari ciudate, fluidizari, lichefieri. In fine, duce la un soi de disparitie, nu total fizica, dar sigur una de identificare. Ia apoi diferite forme mai mult sau mai putin intermediare, iar eu faceam in vis legatura intre Goya si monstrii lui umani si tranzitia la Picasso, dantesc, dupa caracterul persoanei. Legatura logica.
    Apoi, omenirea, inca bulversata de molima (nu are nici o idee, nici o explicatie – in consecinta nici o solutie), e tulburata si mai mult : aceasta anomalie se transmite de la oameni la lucruri. Contagiunea merge de la mese si scaune pana la deformari ale planetei : noi depresiuni, noi vai, noi munti, noi largimi, rotunjimi, dilatari, strangeri. Nu e vorba de iluzii optice, de perceptie – exista inca persoane si obiecte necontaminate, exista masuratori lucide, care certifica fara dubiu realitatea benigna a acestui cancer (lumea il numeste inadecvat, in asteptarea explicativ infricosatoare a vreunei eventuale malignitati care pandeste la colt). Medicina se dovedeste neputincioasa. Fizica la fel. Nu insa si filosofia.
    Mergand pe urmele unei sugestii din « Pendulul lui Foucauld » a lui Umberto Eco (moartea lui Diotallevi), se poate sugera o explicatie. Am avut o lume geometrica definita, pitagoreica, in care o dreapta era o dreapta, adica drumul cel mai scurt intre doua puncte. Am avut o fizica bazata de cauzalitate. Am avut o logica aristotelica bivalenta. Am avut un cod genetic nealterat, la care nu era bine sa umbli. La toate astea am umblat, incepand cu geometriile ne-euclidiene, cu logica polivalenta, cu mecanica cacofonic de cuantica, cu experimentele genetice, toate fiind considerate progrese si imbunatatiri epistemice sau practice. Iar intrucat lumea e facuta prin ratiune, sucirea ratiunii noastre a dus la sucirea lumii. Monstrii nascuti de somnul ratiunii la Goya au dus la lichefierea lumii la Dali. De la Dali, a mai ramas pasul de facut in realitate. Lumea a inceput sa se curga, sa se verse inspre neant, prin pierderea conturului, a limitei.
    Nu glumesc – visul a fost real si a durat vreo doua ore, ca un scenariu. Daca mai dura o ora, cred ca faceam si casting-ul…

    Felix-Gabriel Lefter

    Si Salve!

    Comentariu de Felix-Gabriel Lefter | 2010/02/04

  10. Nu e vis, e realitatea.

    Formele se topesc într-o materie care nu e neapărat amorfă, sau nu e necesar să fie; poate să fie materia primă a unei noi lumi, tot aşa de bine cum poate să fie şi Iadul…

    Iar geometria, fizica, logica, şi codul genetic, clasice, mai mult ascundeau această realitate, decât o măsurau. Sau erau utile numai ca orientare grosieră, care, de la un moment încolo, mai mult induce în eroare.

    Singura obiecţie ar fi la termenii, prea generalişti, de „lume” şi „omenire”. Viaţa se trăieşte la nivel personal, individual…

    Comentariu de ANAMORF | 2010/02/04


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: