Misticism canin, sau „In vită veritas” !

Bietu’ Pleşulică e copleşit… Lumea se-nvârte prea repede pentru simandicoşenia lui de „boier al minţii”.

Sau dă semne de un ramolisment precoce !

Altfel n-ar fi ajuns să invidieze-un amărât de maidanez, care doarme pe jos, la soarele „mediocru” de iarnă, indiferent la pietonii atât de agitaţi.

Ba chiar să se imagineze acolo jos, luând şi ’mnealui o pauză, alături de amicul canin.

Ce imagine ! Pleşu homeless, tolănit pe trotuar, fără nici o grijă în suflet, ci numai cu o potaie în braţe…

L-ar inspira şi pe Chaplin !

Lăsând gluma la o parte,

Cum e susţinut prostănacul chiar de către criticii săi

De ce sunt băgate în seamă mofturile lui Geoană ?

Din dorinţa de credibilitate.

Ca opozant, bineînţeles, nu ca suporter.

Vrând să arăţi că eşti „pe fază” la tot ce mişcă-n pseudopolitichia românească, eşti silit să dai importanţă chiar şi la cele mai tâmpiţele vorbe sau evenimente.

Ba, mai mult : din dorinţa de arăta, că tu, ca politolog sau analist politic, ai un domeniu de exercitare a profesiei (echivalentul „coledzi”-ului), îl susţii pe ăla jalnic, deja existent. Iar acesta capătă un ajutor nesperat, ontic, chiar din partea opozanţilor săi !

(Şi) Aşa se perpetuează răul din politica dâmboviţeană…

Spirit şi politică

„Totul se face şi se desface în spirit”, zicea Părintele Rafail Noica.

Iar părintele … Părintelui, sugera mult hulita „rezistenţă prin cultură”, la o lume ca o glumă din ce în ce mai proastă.

Astfel, ne întoarcem la politic. „Ce treabă are politicul cu spiritul ?!” se vor fi întrebat scepticii de serviciu. Păi, tocmai asta e problema : că nu are.

Nu avem spirit în politică (încă o dată : nu e vorba de „spiritismele” familiei Geoană), şi de aceea nici unul din demersurile noastre nu funcţionează. Un rezistent prin cultură (sau prin spirit) autentic ar putea fi şi un politician eficace.

Şi, mai ştii pozna, poate chiar şi un politolog pertinent ! Nu un ridicol şoricel de bibliotecă, care să-şi chiţăie strident teoriile abstracte, ronţăite prin rafturi prăfuite, gen C. Preda…

Unde se greşeşte ?

Dacă nici stânga nici dreapta nu sunt bune, atunci care e soluţia ?

Nu mă hazardez să spun că o am…

Cel mai inept lucru din lume mi se pare întrebarea aia : „Atunci, ce propui ?!” E retorică, ştiu, dar asta n-o face mai puţin ineptă !

Iar cel mai inteligent lucru din lume este principiul lui Sherlock Holmes (ăla, originalu’, nu zevzecu’ din filmu’ lu’ Guy ex-Madonna) : „Elimină tot ce este imposibil, iar ce rămâne, oricât de improbabil, este adevărat.”