Ratări şi realizări

O să spuneţi : tre’ s-o fi dat în bară big time ca să gândeşti aşa ! astea-s pretexte şi scuze de loser…

Iar eu o să vă răspund : e-un loser mai mare ăla care se crede winner !

Şi-o să invoc celebrul pariu al lui Pascal : dacă toate succesele de pe lumea asta sunt iluzorii, atunci suntem oricum chit.

Dacă nu … atunci de ce sunt finite ? De ce nu vă puteţi bucura de ele la nesfârşit ?

Vă bucuraţi când daţi lovitura; bun. Vă mai bucuraţi o bucată de timp după aceea; iarăşi bine. Pe urmă vin altele şi uitaţi; vă mai amintiţi de lovitura dată cine ştie când, şi iar vă bucuraţi. Dar nici această bucurie nu ţine la nesfârşit; oricât de „paseist” ai fi, nu poţi trăi numai din amintiri ! Ba, la un moment dat, chiar şi cele mai plăcute amintiri devin amare, când le compari cu un prezent decăzut…

Mie daţi-mi ceva care ţine. Ceva real.